În articolul trecut am stabilit ce înseamnă stima de sine cu adevărat. Azi a venit vremea să ne suflecăm mânecile și să facem ceva pentru a o îmbunătăți…
Cum spuneam, procesul este unul de dezvățare > reînvățare.
Locul unde se va petrece schimbarea este harta mentală a credințelor și valorilor tale: ideile și percepțiile subconștiente despre ce meriți, despre cât de bun(ă) ești, despre ce poți și ce nu poți să faci…
Va trebui să ne debarasăm inclusiv de unele credințe limitatoare și frici pe care nici măcar nu știm că le avem – așa că un astfel de proces începe în primul și-n primul rând cu un efort de conștientizare.
Ideea e să cucerești, treptat, câte un teritoriu: azi înveți să nu te mai critici și să vorbești frumos cu tine.
Ăsta e deja un câștig terapeutic imens!
Apoi, mâine înțelegi că meriți lucruri pe care nu credeai că le meriți…
Poimâine afli că poți să faci lucruri pe care nu credeai că poți să le faci, sau pur și simplu nu îndrăzneai.
Și, uite așa, subconștientul tău începe să tragă concluzii din ce în ce mai optimiste: ”hai că pot și asta”, ”hai că am reușit și aici”, ”hai că se pare că nu-s chiar așa de prost”…
La un moment dat, efectul cumulativ al micilor victorii obținute va deveni exponențial – iar tu te vei trezi că începi să abordezi lucrurile altfel, și înaintezi prin viață cu mult mai multă încredere…
Așadar, iată câteva metode ”de suprafață” pentru cultivarea unei stime de sine solide:
1. Mai întâi, identifică-ți zonele de nesiguranță
Ia o foaie și un pix, și fă o listă cu ariile din viața ta unde ai vrea să ai încredere în tine și capacitățile tale.
Te indimidezi ușor în relația cu șefii la serviciu? Scrie asta pe foaie. Există persoane în preajma cărora te pierzi ușor?
Care sunt situațiile de viață cărora simți că nu poți să le faci față?
Care sunt acele lucruri care te sperie numai atunci când te gândești la ele? (ex: un interviu de angajare)
Dar despre tine…ce părere ai? Care sunt lucrurile care te nemulțumesc la propria persoană? Unde simți că mai ai de lucrat?
Ce te împiedică să o faci? Care sunt reproșurile pe care ți le faci în mod constant?
Cum stai cu imaginea corporală – cât de mulțumit(ă) ești de felul în care arăți?
O dată ce ai lista, scrie în dreptul fiecărei situații cum anume ai vrea să te simți, cum ai vrea să te comporți, ce ai vrea să îndrăznești să faci, ce calități ți-ai dori să ai.
Păstrează lista deschisă, și mai adaugă lucruri, pe măsură ce le conștientizezi…
Acest pas te va ajuta să definești problema mai clar – în așa fel încât să știi exact unde ai de lucrat și mai ales înspre ce te îndrepți.
2. Ascultă-ți dialogul interior pentru a-l putea schimba
Atunci când trăiești conștient, în momentul prezent, ai ocazia să accesezi starea de martor și să observi ce se întâmplă cu tine: emoțiile pe care le simți, senzațiile care apar în corp și gândurile pe care le ai atunci când te confrunți cu o situație-limită.
Abia după ce faci cunoștință cu ele, poți să le contracarezi folosindu-ți logica și bunul simț.
Vei vedea că foarte multe dintre lucrurile pe care ți le spui zilnic sunt chestii complet ilogice (emoțiile rareori au coerență logică). Iată câteva dintre distorsiunile pe care le face mintea fiecăruia dintre noi în mod obișnuit:
- judecăți globale și generalizări: ”n-am parcat bine mașina azi, deci înseamnă că sunt un șofer dezastruos”, ”am uitat să pun sare în mâncare, deci înseamnă că nu sunt bună nici măcar de gospodină”, ”Măriorara mi-a refuzat invitația în oraș, deci înseamnă că nimeni niciodată nu o să mă mai placă”. Dintr-un eveniment mărunt, punctual, se trage o concluzie globală, valabilă pentru întreaga ta ființă, pentru tot restul vieții tale.
- dramatizări subiective: ”am fost dat(ă) afară de la serviciu, sunt ruinat(ă)!”, ”viața mea s-a terminat aici”. Niște fapte obiective (pierderea unei slujbe, respingeri primite de la alții) sunt interpretate în mod tragic, ca fiind absolut dezastruoase. După cum bine se știe, nu faptele în sine ne afectează pe noi, ci interpretarea pe care le-o atribuim.
- filtre perceptive: selectăm numai detaliile și aspectele negative, pe care le facem mai mari și mai importante decât sunt, în timp ce lucrurile pozitive sunt complet ignorate, ca și cum n-ar exista și n-ar conta.
În fine…drăciile astea se numesc distorsiuni cognitive, iar mintea noastră are o creativitate infinită când vine vorba de ele.
Poți să citești mai multe despre ele aici sau aici, ca să te înarmezi cu ce ai nevoie pentru a-ți reformula dialogul interior…cu ajutorul logicii și coerenței.
3. Fă un jurnal al puterii tale
Cu toții am avut victorii și momente de glorie în viața asta.
Adu-ți aminte de obstacolele pe care le-ai depășit, de acele situații din care ai ieșit triumfător deși ți-era teamă că nu o să reușești, de oameni care te-au plăcut pentru ceea ce ești, de complimentele primite, de realizările acumulate.
Notează-le pe o hârtie, și păstreaz-o.
Învață să-ți acorzi credit pentru reușitele tale… Iar, atunci când te simți descumpănit(ă) sau când ai de înfruntat o situație care te sperie, aruncă o privire pe lista asta, ca să-ți aduci aminte că ”nu e dracul chiar așa de negru” și că înăuntrul tău există resurse cu care să poți face față provocărilor.
4. Ancorează-te în ”starea-resursă”
Acesta este unul dintre cele mai cunoscute exerciții din NLP și se bazează pe faptul că mintea noastră nu face o diferență foarte clară între lucrurile pe care le trăim, cele pe care ni le amintim și cele pe careni le imaginăm.
La fel cum fanteziile erotice sau amintirile unor experiențe sexuale trăite în trecut pot crea un răspuns fiziologic (de excitație), amintirea unui moment din trecut în care te-ai simțit puternic(ă) poate să-ți readucă în prim-plan o bună parte din emoțiile și resursele din acel moment.
Găsește-ți o poziție confortabilă în care să stai.
Respiră adânc de câteva ori, închide ochii și prefă-te că pleoapele tale sunt atât de bine lipite una de cealaltă, încât nu poți să le deschizi, orice-ai face.
Testează-le de câteva ori ca să te ”convingi” că nu poți să deschizi ochii…apoi relaxează-ți pleoapele și continuă să respiri liber.
Lasă relaxarea din pleoape să se propage încet în tot restul corpului tău.
Odată intrat(ă) în această stare de mini-transă, adu-ți aminte de un moment din trecut în care ai trăit toate emoțiile și vibrațiile succesului – acel moment în care au ieșit la suprafață exact resursele de care ai nevoie acum.
Dă-ți voie să retrăiești acele clipe, să te transpui în scena imaginară ca și cum ai fi din nou acolo… vezi ceea ce vedeai, simte ceea ce simțeai.
Lasă starea să te cuprindă, treptat. Iar, atunci când știi că ești acolo cu toată ființa ta, poți să te bucuri de asta pentru câteva momente, iar apoi, când ești pregătit(ă) să revii, poți să-ți anulezi autosugestia legată de pleoape, și să-ți deschizi ușor ochii.
Dacă vrei, poți să și ”ancorezi” această stare, făcând un gest care să-ți reamintească de ea.
5. Zâmbește-ți atunci când te uiți în oglindă
Un exercițiu extrem de simplu, care nu te costă nimic și poate fi făcut cu ușurință de fiecare dată când îți vezi propriul chip în oglindă: dă-ți voie să-ți zâmbești ție însuți. Creierul tău va asocia propria imagine cu un sentiment de bine.
Repetă practica asta timp de 30 de zile, și s-ar putea să rămâi surprins(ă) de schimbările care apar.
Atunci când o faci, adu-ți aminte că ai pornit pe calea îmbunătățirii încrederii în tine și că vei duce la bun sfârșit acest efort; reamintește-ți că ți-ai propus să dezvolți o relație sănătoasă cu tine însuți și că vei refuza, pe cât posibil, să mai fii propriul tău dușman atâtea zile cât mai trăiești.
Adu-ți aminte de ce meriți, și că stima de sine e doar o percepție subiectivă, care poate fi schimbată – la fel ca și expresia feței pe care o ai atunci când te uiți în oglindă.
Foarte important: dacă te simți dubios, fals sau ușor penibil atunci când te privești și-ți zâmbești, asta poate fi un indicator al faptului că există niște sentimente de inadecvare ceva mai profunde – care nu răspund la tehnici de suprafață. În acest caz, îți recomand o explorare mai serioasă, poate chiar câteva ore de terapie sau consiliere asistate de cineva care se pricepe să dezlege firele încurcate ale minții umane. Însă, s-ar putea să observi că după câteva zile sentimentul începe să dispară de la sine…
6. Depășește-ți limitele percepute
Înainte să se apuce de alergat, Adi nu credea că e în stare să parcurgă 5km, dar păi să alerge un maraton întreg!
Asta e o dovadă a faptului că multe dintre limitele noastre nu sunt altceva decât percepții subiective – adică idei.
Nu știu din ce motiv, mintea noastră se simte extraordinar de bine atunci când își stabilește țeluri și le atinge, ba chiar le mai și depășește.
Așa că indiferent dacă-ți place să faci sport, să scrii sau să faci bani, stabilește-ți obiective ambițioase și dedică-ți timpul și energia realizării lor.
Evoluția personală îți poate crește stima de sine enorm de mult.
7. Folosește Legea Contrastului
Dacă ești genul de persoană care tinde să se focalizeze mult prea mult pe partea negativă, pe ceea ce nu merge, pe ce te deranjează, pe lucrurile și oamenii care te enervează, atunci acest sfat s-ar putea să îți fie de mare folos.
Va trebui să începi prin a conștientiza momentele când faci asta. Iar, atunci când se întâmplă, folosește acele lucruri ca pe un fond de contrast pentru a te focaliza pe ceea ce vrei.
Te enervează oamenii superficiali? Foarte bine.
Adu-ți aminte cât de mult apreciezi seriozitatea și cât de mult îți dorești să devii o persoană responsabilă, și să te asociezi cu oameni la fel ca tine.
Te deranjează lipsa banilor din portofel?
Adu-ți aminte că banii se pot face, gândește-te la obiectivele financiare pe care ți le-ai stabilit și întreabă-te constant ”cum aș putea să ajung acolo?”, ”ce altceva mai pot să fac?”.
Altfel spus, refocalizează-ți atenția și energia mentală dinspre problemă înspre soluție.
Un ultim sfat pe care ți l-aș putea da e acesta: nu forța nota prea tare!
La fel cum atunci când te duci pentru prima oară la sală nu te apuci să ridici cele mai mari dintre greutăți, propune-ți să avansezi treptat pe drumul ăsta.
O hotărâre de genul ”de mâine mă las de fumat, schimb dieta, merg la sală, lucrez la business și citesc 3 cărți pe săptămână” are șanse mai mici să se materializeze instant și te poți trezi cu frustrări mai degrabă decât satisfacții. Ia-o ușurel, și vei vedea că poți să faci toate astea, ba chiar mai mult de atât, cu timpul.