Poate ai observat şi tu: mulţi oameni destul de superficiali (şi, de obicei, aroganţi) par să aibă o încredere în ei de nestrămutat! În acelaşi timp, mult prea mulţi oameni cu un potenţial imens şi o groază de calităţi suferă de o imagine de sine inadecvată…
Este boala societăţii în care trăim: ori ne credem mai slabi, ori mai urâţi, ori mai proşti decât suntem în realitate.
Stima de sine joacă un rol critic în dezvoltarea personală – pentru că influenţează practic toate ariile vieţii şi psihologiei tale: relaţiile pe care le ai cu ceilalţi, aspiraţiile şi nivelul de succes pe care-l atingi în carieră, fericirea şi echilibrul în viaţă… şi asta pentru că toate experienţele tale trecute, prezente şi viitoare încep şi se termină cu…tine. Tu eşti persoana care le trăieşte, în mod subiectiv.
Or, dacă nu ai o relaţie sănătoasă cu tine, e greu să te aştepţi ca ceilalţi să te respecte mai mult decât te respecţi tu, şi mult mai greu să înaintezi prin viaţă plin(ă) de încredere şi curaj, stabilindu-ţi ţeluri înalte şi atingându-le.
Aşadar…
Ce înseamnă, cu adevărat, stima de sine?
Stima de sine e mult mai mult decât simplul sentiment de încredere. E un concept creat de psihologi, şi poate fi definită cam aşa:
Stima de sine = Reputaţia pe care o ai tu faţă de tine însuţi.
Aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra unui lucru: definiţia de mai sus nu spune nimic despre ceilalţi oameni şi felul cum te percep ei…
Spre deosebire de ego – care se referă la felul în care ești văzut(ă) de alții – aici e vorba strict despre relația pe care o ai tu cu tine…
Stima de sine a mai fost numită şi „sistemul imunitar al conştiinţei” – ea nu garantează că nu te îmbolnăveşti, însă îţi creşte vertiginos şansele de recuperare dacă se întâmplă ceva cu stabilitatea ta psihică. Cei care o au nu sunt în niciun caz nişte super-oameni. Practic, nu există oameni care să nu aibă niciodată o zi mai proastă, sau care să nu sufere niciodată vreo dezamăgire. Însă, comparaţi cu restul populaţiei, aceştia par să înainteze mult mai armonios prin viaţă şi sunt mult mai liberi de „închisorile virtuale” în care se retrag ceilalţi.
Prin urmare, putem să ne eliberăm de o serie de mituri:
Stima de sine n-are nicio treabă cu aroganţa
Poate și tu ai cunscut acei indivizi cărora le place să-i domine pe alții în grupurile sociale, să atragă atenţia, să aibă mereu dreptate, și tot timpul încearcă ”să facă o impresie”! Ei bine, cei care se laudă – mai mult sau mai puțin subtil – cu cât de grozavi sunt ei, şi au nevoie constantă de atenție și complimente… nu au cu adevărat o stimă de sine autentică! Ei doar încearcă din răsputeri să ascundă un sentiment de nesiguranţă, care-i macină la un nivel foarte profund al fiinţei lor (lucru pe care probabil că nu-l vor recunoaște vreodată în mod conştient)…
Să ne oprim o clipă și să ne gândim: dacă ești stabil pe picioarele tale, de ce-ai mai avea nevoie de atâtea confirmări, de complimente şi atenţie, devenind un sac fără fund de nevoi emoționale?
Poți să numești chestia asta ”PR” sau ”branding personal”, pentru că ego-ul este doar o imagine, un soi de hologramă proeictată în exterior, pentru a fi văzuți așa cum ne-am dori noi să fim văzuți…
Stima de sine nu are treabă cu „ce cred ceilalţi despre tine”
Adevărata stimă de sine nu scade sau crește dramatic în funcție de complimentele sau insultele pe care le primim. Adevărata stimă de sine e o structură mult mai solidă, caracterizată prin echilibru – bazată pe ceea ce ştiideja despre tine, dar mai ales pe simțul realității.
Simţul realităţii înseamnă să accepţi şi ceea ce nu îţi place la tine – oricât de greu ți-ar fi – să nu te ascunzi după deget și să ”joci un rol”. Adică să nu refulezi, cum ar zice psihologii…
Paradoxul e că acceptarea lucrurilor care nu ne plac este primul pas către transformarea lor! Atunci când accepţi realitatea faptului că nu ai avut grijă de corpul tău – de exemplu – poţi în sfârşit să răstorni situaţia şi să faci ceva în legătură cu asta. Altfel spus, poţi rezolva o problemă abia când recunoşti că o ai.
Pur şi simplu NU POŢI să ai „prea multă” stimă de sine!
La fel cum nu poţi să fii „prea sănătos” din punct de vedere fizic, o stimă de sine cu rădăcini adânc înfipte în realitate nu poate să fie niciodată „prea mare” – ci pur şi simplu sănătoasă sau (parţial) defectuoasă. Deşi te iubeşti pe tine însuţi şi ai încredere în forţele tale, îţi cunoşti totuşi „lungul nasului”, iar ăsta e un semn de maturitate psihologică.
Stima de sine nu se clădeşte de-azi-pe-mâine
Cultivarea şi întreţinerea unei stime de sine solide este, de fapt, un proces de dezvăţare > reînvăţare. Şi, după cum ştim mulţi dintre noi, partea de dezvăţare este cea mai grea. Trebuie să ne debarasăm de pattern-urile subconştiente de gândire şi de comportament pe care le-am tot repetat şi consolidat de-a lungul unei vieţi întregi – iar un astfel de proces nu se întâmplă „peste noapte”, ci treptat…
Componentele unei stime de sine solide
Iată şi care sunt pilonii fundamentali pe care o putem clădi:
1. Sentimentul eficienţei personale
Aici vorbim despre încredera în abilitatea ta de a face faţă provocărilor vieţii, şi a te adapta cu creativitate la toate situaţiile şi obstacolele pe care ţi le aruncă ea. Această componentă îţi dă sentimentul de putere, te scapă de teama de necunoscut şi te ajută să treci peste eşecuri cu mult mai multă uşurinţă, învăţând din ele ce ai nevoie să înveţi.
2. Respectul de sine
Înseamnă să te vezi pe tine ca fiind o persoană care merită să fie fericită, să aibă succes şi mai ales să primească şi ofere iubire. Bineînţeles, cu toţii merităm să fim iubiţi şi să ne trăim viaţa aşa cum vrem noi – însă ai putea fi surprins(ă) de cât de greu le vine unora să accepte aşa ceva la nivel conştient…
Ideea e să refuzi cu orice chip să fii propriul tău adversar, şi să încetezi să mai duci o luptă cu tine însuţi. Acest lucru poate să-ţi deblocheze enorm de mult din potenţialul care zace în intreriorul tău, iar energia asta poţi să o canalizezi în direcţii mult mai utile decât să te bălăcăreşti pe tine însuţi şi să te critici constant.
3. O imagine de sine realistă
Înseamnă să te accepţi şi cu bune şi cu rele, cu calităţi, dar şi limitări şi defecte. Adică, să nu cumva să cazi pradă unei iluzii, care ţi-ar putea face mai mult rău decât bine…
4. Responsabilitate
Înseamnă să realizezi că tu eşti autorul propriilor decizii şi acţiuni, şi că nimeni nu te va salva din situaţia în care te afli. Mai mult, nimeni nu este dator să-ţi ofere fericire şi încredere în tine – numai tu poţi face asta.
5. Integritate personală
Înseamnă să ai un set de valori şi principii cărora să le fii fidel(ă) şi să trăieşti zi de zi conform lor. Poţi să compari asta cu o coloană vertebrală, care te ajută să-ţi menţii echilibrul şi verticalitatea.
Integritatea personală mai înseamnă şi să nu (îţi) promiţi că vei face ceea ce ştii că nu ai de gând să faci, sau că nu poţi deocamdată.
6. O viaţă cu sens
Înseamnă să-ţi identifici propria cale în viaţă, să o urmezi pas cu pas, mergând înspre realizarea obiectivelor şi viselor tale. Un sens măreţ pe care-l dai vieţii tale îţi poate creşte stima de sine enorm de mult.
În articolul următor, vom explora câteva metode şi exerciţii pentru creşterea stimei de sine.
=====================================================================
Petre Barlea e pasionat de dezvoltare personală de mai bine de 10 ani, timp în care a studiat sociologia şi psihologia, pentru a înţelege mai bine comportamentul oamenilor – mai ales la nivel inconştient. Este psihoterapeut ARHTE, specializat în hipnoză clinică şi terapie ericksoniană.
La sfârşitul acestei luni, organizează Workshop-ul Încrederea în Sine, un grup interactiv de dezvoltare personală, bazat pe exerciţii şi aplicaţii practice, care au un singur scop: să te ajute pe tine să-ţi îmbunătăţeşti radical încrederea în tine.
Pentru mai multe detalii, intră pe http://www.incredereainsine.ro