Acum o luna am iesit din casa echipat de alergare,cu gandul sa fac rahatul bici si sa vad cat de mult pot sa alerg Am plecat de la Piata Romana (in Bucuresti) pana la Piata Victoriei.
Distanta e de aproape 1km si 200m.
M-am sufocat de trei ori in timp ce alergam. Pur si simplu mi s-a blocat respiratia.
Nu sunt un tip supraponderal, nu obisnuiesc sa beau si nu fumez.
Si cu toate astea, un kilometru de alergare m-a rupt in doua.
Am avut un moment de panica, de frustrare amestecat cu revolta fata de mine-insumi.
M-am enervat pe mine insumi pentru ca nu am avut un stil de viata echilibrat si nu am facut sport suficient.
Am inceput sa ma cert in mintea mea cu mine insumi ca am ajuns in stadiul in care un kilometru de alergare ma pune la pamant.
Eram atat de frustrat de acea situatie incat am zis ca trebuie sa fac ceva rapid, cat mai rapid ca sa rezolv situatia.
M-am gandit ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa ma angajez sa fac ceva greu, ce n-am mai facut niciodata si care sa-mi solicite organismul sa iasa din starea de lenevie si amortire.
De cateva saptamani am inceput sa alerg regulat de 3-4 ori pe saptamana intr-o provocare personala. Mi-am propus sa imi depasesc limitele si desi nu sunt un atlet sa alerg Maratonul International Bucuresti(42 km) in mai putin de 4 ore.
Este primul meu maraton si pana acum 4 saptamani nu mai alergasem de foarte multa vreme. Am inceput sa alerg putin cate putin, sa maresc treptat distanta.
Acum 2 saptamani am alergat 12 km in o ora si 5 minute, am fost foarte proaspat si aproape odihnit la sfarsit. Simteam ca as mai putea alerga inca 4 km daca as forta. Apoi duminica trecuta am alergat 15 km intr-o ora si 35 minute ca sa sarbatoresc apropierea de cei 15.000 de fani pe pagina de facebook a Succes Dublu.
In total de pe 24 mai pana pe 24 iunie am alergat de 15 ori, in total, aproape 127km, in medie o alergare o data la doua zile dupa programul pe care mi l-am facut pe ASICS. Am documentat totul pentru posteritate, vezi poza mai jos.
Dar nu alergatul e motivul principal pentru care iti scriu. Sunt sigur ca unii dintre voi alearga mult mai repede si mai mult ca mine, la fel cum stiu ca sunt cativa maratonisti experimentati care ma citesc.
1. Prima lectie incepe cu intrebarea “De Ce?”
Orice lucru ti-ai propune sa faci, pana nu iti pui intrebarea De Ce si nu raspunzi sincer la ea, nu vei gasi sursa motivatiei tale.
De ce vreau sa alerg?
Pentru ca:
- – dorm mai bine si sunt mai bine dispus dupa ce alerg
– ma simt mai plin de energie si mai productiv
– alergatul imi echilibreaza fortat alimentatia
– alergatul dimineata ma forteaza sa fiu consecvent si sa exersez asta si in alte domenii in viata
– imi creste nivelul de incredere in mine si respectul de sine atunci cand fac ce mi-am propus
– pot sa dau jos cele cateva kilograme in plus din “ghiozdanelul” de pe abdomen
– per total imi intaresc organismul ca sa ma pot bucura de viata.
Orice ai avea de facut, incepe intai cu intrebarea asta.
2. A doua lectie este despre cat de mult iti doresti de fapt sa faci acel lucru?
Pentru ca daca iti propui un obiectiv pe termen lung si nu iti doresti suficient de mult sa atingi acel obiectiv, motivatia ta va fi foarte scazuta.
Uite, sa presupunem ca facem o conventie prin care iti ofer 1000 de euro pentru fiecare 60 de minute de alergare pe care le faci maine. Te-ai apuca sa alergi?
Dar daca ti-as spune ca oferta este valabila de acum incolo pentru fiecare ora de alergare, in fiecare zi, cu o singura conditie: sa nu schimbi nimic in ceea ce faci deja, sa nu-ti schimbi jobul, programul obisnuit, pasiunile si restul activitatilor.
Te-ai trezi maine dimineata sa alergi o ora pentru 1000 de euro? Dar poimaine, raspoimaine si in zilele urmatoare?
Acum, n-am cum sa-ti ofer 1000 de euro dar daca raspunsul tau la acest exemplu a fost “da, as alerga” inseamna ca faptul ca acum nu alergi nu tine nici de varsta pe care o ai, programul de la job, stresul zilnic sau dieta.
Tine doar de faptul ca nu iti doresti suficient de mult sa faci asta.
In aproape toate situatiile din viata, daca iti doresti foarte mult un lucru esti si automat foarte motivat.
Intrebarea este: Cum poti sa intretii aceasta dorinta, acest foc constant?
3. A treia lectie este despre faptul ca tot ce ti se pare greu e mai mult in capul tau.
Dupa ce m-am sufocat in primul kilometru de alergat si am continuat cu 5, 7, 8, 10, 12, 15 km…am descoperit ceva foarte ciudat si enervant.
Cel mai greu lucru pentru mine nu e sa alerg. 5, 8, 12 km.
Cel mai greu lucru este sa ma dau jos din patul moale, la 6 dimineata, cand somnul e atat de dulce, sa-mi pun tricoul pe mine si sa ma hotarasc sa ies din casa.
De obicei decizia asta o iei in maxim 1 minut in care oscilezi intre somn si a te da jos din pat.
Iar in timpul asta in capul tau apar tot felul de conversatii si argumente. Nu detaliez acum pentru ca deja articolul e destul de lung. Important este insa un lucru: Decizia de a incepe este cea mai grea
si decizia e doar in mintea ta.
Cel mai dificil lucru este sa iau decizia sa ma dau jos din pat, pentru ca dupa ce am iesit din casa, alergatul e usor.
Ei bine, decizia sa ma dau jos din pat o iau doar daca sunt MOTIVAT sa fac asta, si ma pregatesc mental INAINTE sa fie nevoie sa iau acea decizie.
Cineva spunea ca TREBUIE sa te astepti la probleme si sa te inveti sa le mananci la micul dejun, pe paine.