De ce se despart cuplurile?

Mi-am trait o portie buna de despartiri si am asistat tacut la despartirile altora. Am plecat trantind usa si mi s-a trantit usa in nas. Am ras, am stat impasibil, am plans, am urlat, am tacut in timp ce inauntru mi se rupea sufletul, am provocat suferinta si nu mi-a pasat, am ignorat, am fost ignorat, am neglijat, am dat prea mult, am iubit cu disperare, am iertat, am fost detasat, am fost iertat, am trecut cu vederea, n-am trecut cu vederea, am acordat a doua sansa, mi s-a acordat a doua sansa, am fost gelos, m-a durut in fund..etc.

male-abuse

Am facut probabil mai multe greseli decat multi dintre voi vor avea ocazia sa faca dar asta n-a facut decat sa ma ajute sa inteleg mai bine dinamica relatiilor.

Filozofia mea legat de cuplurile care se despart a ajuns, mergand inapoi pe fir la doar doua motive principale pentru care relatiile se termina.

 

Daca stai si iei orice motiv pentru care relatiile se termina: minciuna, inselat, faliment, apare alta persoana, boala, o promovare sau o concediere, o problema de handicap fizic, parintii sau anturajul…etc., oricare din motivele care iti vin tie in minte pentru despartire cad in una din urmatoarele doua categorii. Ori e prima, ori e a doua.

E important sa stim asta pentru ca daca stim asta…avem pe jumatate deja solutia pentru a reusi sa stam impreuna in loc sa trantim usile.

Recent doi dintre prietenii mei s-au despartit. Fusesera impreuna 4 ani. I-am cunoscut si pe el si pe ea inainte ca ei sa ajunga sa fie impreuna. Eram prieten cu amandoi. Se intelegeau excelent. Totusi…in ultima perioada, desi lucrurile pareau bune in exterior, brusc s-au despartit. Am vorbit cu el despre chestia asta, pentru ca era total bulversat, nu stia de ce s-a intamplat asta, a cazut intr-o stare de depresie maxima.

I-am zis doar atat: “ceea ce nu realizezi tu este ca ea s-a despartit de tine cu mult inainte de momentul cand ti-a zis ca nu mai vrea sa fiti impreuna” .

Asta e purul adevar. Oamenii nu se despart din senin, de pe o zi pe alta. Intai apare la orizon un nor, apoi alt nor…apoi altul…si apoi..dupa 2 luni izbucneste furtuna. Important e sa fii pe faza si sa repari lucrurile cand apare primul nor, nu sa astepti pana nu e prea tarziu.

Cum iti dai seama ca s-ar putea sa te apropii de momentul despartirii?

Daca dintr-o data, desi esti intr-o relatie si nu ai motive intemeiate sa te desparti incepi sa te gandesti in sinea ta cum ar fi sa fii singur, incepi sa-ti imaginezi ca ar fi mai misto daca ai fi singur si nu ar fi cealalta persoana prin preajma….TEHNIC….TE-AI DESPARTIT. Stiu ca suna dramatic…dar de la momentul in care tu incepi sa-ti pui problema cum ar fi sa fii singur mai dureaza cateva luni si s-a terminat.

Sugestie: Nu lasa niciodata lucrurile nerezolvate. Daca ceva merge prost, mai bine vorbesti cu celalalt si ii spui ce simti decat sa crezi ca se vor rezolva de la sine. Niciodata nu se rezolva de la sine.

Cum ajung totusi oamenii sa isi doreasca sa fie singuri din nou, desi au o relatie?

Doua motive:

1. Asteptari Neimplinite

Atat barbatii cat si femeile se fac in egala masura vinovati de lucrul asta. Relatia incepe fulminant si pasional, tu dai tot ce ai mai bun din tine, in prima saptamana pleci in vacanta la Paris cu ultimii bani pe care ii ai (dar nu arati ca te arde la buzunar), faci cadouri multe si dese…ai cucerit-o..v-ati mutat impreuna…si apoi…te opresti..ca nu mai ai resurse. Financiare, fizice, emotionale. Sexul era extraordinar, orgasm dupa orgasm dupa orgasm, de 3 ori pe zi….apoi ajungi sa stai impreuna…si te rutinezi maxim. Pentru ca ai dat tot ce puteai si asta e potentialul tau actual. Nu poti mai mult.

Celalalt insa nu vede asa lucrurile. Cand cineva este fooooarte misto la inceputul relatiei, si lucrurile par prea frumoase ca sa fie adevarate…da-te un pas inapoi si analizeaza mai bine situatia.  S-ar putea sa se intample exact asta. Celalalt sa iti ofere brusc tot ce poate, in mod sincer si voluntar…dar mintea ta nu vrea sa accepte ca asta e tot.

In mintea noastra gandim asa: Oau…daca tipa asta e atat de misto desi ne-am vazut doar de 3 ori..iti dai seama cat de misto o sa fie daca o sa ajungem sa fim impreuna? O sa fie deschisa total catre mine, o sa putem face lucruri incredibile, o sa avem experiente cu mult mai misto decat cele pe care le avem acum (si care imi plac la nebunie) pentru ca o sa se simta mai libera si mai relaxata, o sa aiba incredere in mine…bla bla bla.

Oau…daca tipul asta e atat de fermecator, si romantic, si atent…si dominant..si masculin…si viril…si reusesc sa ma simt asa bine cu el desi il cunosc doar de 2 zile…ITI DAI SEAMA CE MISTO VA FI DUPA CE VOM FI IMPREUNA? …bla bla bla?

Practic, mintea noastra nu vrea sa accepte mai putin decat am primit deja. Ne setam un nivel al asteptarilor care trebuie sa fie satisfacut, altfel ne frustreaza si simtim ca intr-un fel…am fost pacaliti.

Sugestie:

Nu oferi tot ce poti din prima. Mai bine sa fii putin mai stangaci la inceput, sa faci cateva gafe…si sa surprinzi placut mai tarziu…decat sa dai tot ce poti la prima intalnire si apoi sa nu poti sa tii pasul cu stacheta pe care tu singur ai ridicat-o.

2. Pierderea respectului

Respectul este fundamentul atractiei. In momentul in care nu respecti pe cineva, atractia scade alarmant de mult. O femeie nu va fi niciodata atrasa de un barbat pe care il considera mai prost, inferior, papa-lapte, fraierica, baiatul mamei..etc. Poate va sta cu el din diverse interese…dar atractia va fi doar mimata. Nu e nimic real acolo.

La fel, un barbat nu se simte atras sa aiba o relatie cu o femeie pe care o considera curva, usoara, gata sa pice pentru oricine. Pentru ca n-o respecta. Ca sa iti doresti relatie trebuie sa fie intai respect.

Poti sa pierzi respectul celuilalt in multe feluri. De-asta lucrurile sunt foarte sensibile aici.

Ca barbat poti sa pierzi respectul celuilalt daca:

o minti, o inseli, ii jignesti parintii sau familia in mod repetat, ii insulti si desconsideri munca, spui ca faci ceva si nu faci, nu reusesti sa te impui in fata altor barbati, nu esti in stare sa iti aperi si sa-ti protejezi femeia, nu te intereseaza sa fie bine familiei si te gandesti doar la tine, nu esti in stare sa pui o paine pe masa, esti plafonat si nu ai grija de tine, te ingrasi ca porcul, nu ai un ideal in viata pentru care sa lupti.

Ca femeie:

il minti, il inseli, il abandonezi la greu, il critici cand el iti spune de visurile pe care le are, iti bati joc de el in fata prietenilor lui, ii insulti parintii sau familia, spui ca faci ceva si nu faci, esti prea prietenoasa cu alti barbati, nu ai grija de tine fizic.

Lucrurile astea se intampla. Si cand se intampla respectul pe care il are celalalt fata de noi scade. Si cu cat scade mai mult cu atat e mai putin atras de noi, de viata cu noi. Si cu cat e atras mai putin cu atat isi doreste sa fie singur. Si daca incepe sa se gandeasca sa fie singur…e nevoie doar de cateva luni pana sa va despartiti. E nevoie doar de ceva care sa declanseze cearta aia urata.

Nu poti sa schimbi nimic la celalat. Nu mai incerca. Nu poti sa tii pe cineva cu forta. Nu mai incerca. Nu poti sa controlezi pe cineva. De fapt, paradoxul este ca cel care controleaza mai putin controleaza relatia. Nu mai incerca sa controlezi. Niciodata nu castigi in felul asta.

Sugestie:

Daca ai facut ceva care iti dai seama ca il face pe celalat sa isi piarda respectul fata de tine, REPARA. Si apoi cere-ti iertare. E o dovada de maturitate sa iti recunosti greselile. Doar oamenii prosti si frustrati nu admit ca au gresit niciodata.

Lasa-mi un comentariu si spune-mi daca ai gasit alt motiv pentru care se depart oamenii si care nu intra la aceste doua cauze spuse de mine.

Foto de Cosmin Bumbut.

16 thoughts on “De ce se despart cuplurile?”

  1. Drew Westen, un prof de psihologie de pe la o Universitate Americana, spunea ca una dintre cele mai simple strategii de supravietuire pe termen lung in cuplu este sa iti supraestimezi constant partenerul. Invata sa te concentrezi asupra partilor lui bune in loc sa te lasi hipnotizat de micile frecusuri cotidiene, sa apreciezi inteligenta, caldura, devotamentul, calitatile care te-au facut sa il/ o alegi, mai mult decat antipatizezi modul in care isi pune periuta sau uita sa isi puna in ordine cartile. Cred ca e o strategie buna. In principiu motivele pentru care alegem raman constante… Dintre defectele pe care le descoperim pe parcurs, unele sunt fundamentale si pot justifica ruptura, altele insa sunt mici detalii cotidiene asupra carora ne concentram mai mult decat e necesar. Un grad de toleranta fata de celalalt e nepretuit.
    Ah, si cum ziceai, in general oamenii nu stiu sa comunice, sa vorbeasca deschis dincolo de limitele egoului. Si tot aici, rutinati, uita sa mai daruiasca. Chiar si atunci cand doi parteneri se obisnuiesc unul cu celalalt nevoia lor de tandrete si de valorizare a propriei persoane nu dispare. Dispare insa prea des constanta cu care daruiesc tandretea si cu care il valorizeaza pe celalalt. Mai am mule de spus dar inchei sa ii mai las si pe altii :))

  2. Din pacate cunosc 2 cupluri in care femeia face tot ce spui tu ca nu ar trebui sa faca: ii jigneste familia, ii desconsidera visele si ideile, își bate joc de el de fata cu prietenii si totuși sunt casatoriti de mai bine de 5 ani iar ei, bărbații sunt atât de îndrăgostiți si li se pare ca li s-a facut o favoare sa fie luați in căsătorie de acele doamne. Încerc de ceva vreme sa înțeleg cum poate cineva sa trăiască in astfel de relație dar din păcate nu am găsit nici un răspuns. La poluL opus am 2 femei divortate care au fost întotdeauna doamne cu soții lor iar aceștia s-au plictisit , au inselat si au divortat.

  3. Jane, Exceptiile astea nu inseamna ca partenerii care trec prin asa ceva nu simt ca ar vrea sa se desparta. Unii oameni sunt in stare sa reziste si sa suporte mai multe doar ca sa nu se desparta pentru ca au aparut copii, afaceri si proiecte impreuna…etc. Nu e rau sa rezisti si sa incerci sa rezolvi, spun doar ca e foarte chinuitor

  4. Un articol extraordinar! Felicitari pentru felul in care ai punctat lucrurile esentiale intr=o relatie. Se vede clar experinta pe care ai capatat-o de-a lungul timpului in relatiile cu oamenii. Succes in tot ceea ce faci!

  5. Un alt motiv sunt schimbari dorite sau nedorite ale stilului de viata, care conduc la incompatibilitati intre parteneri:
    – o oportunitate in cariera pe care unul din partenerii n-o poate refuza
    – o schimbare majora a stilului de viata (vezi recesiune economica, pierderea slujbei, scaderea veniturilor)

  6. interesant articol si foarte adevarat dar asa suntem noi oamenii ne certam ne impacam.si asta nu se va schimba oricat vom incerca sa gasim explicatii

  7. Articol de nota 10. Felicitari. Chiar de vro saptamana ma tot gandesc ca ce bine ar fi fara prietena, sa fiu singur din nou, sa ma despart de ea sau nu.Aum a stiu ce am de facut, maine cand o vad primul lucru care-l fac o sa vorbesc cu ea despre chestia asta si o sa incerc sa o rezolv.Mersi mult pentru tot ce faci. Felicitari.

  8. Probabil că un psiholog ar zice că poate spune mai multe. Eu, care mă încadrez în cel de-al doilea motiv, zic că este suficient şi adevărat. Ar mai fi interesant de discutat despre durata unei relaţii cu probleme şi gradul de dificultate al unei despărţiri, modul în care te afecteză aceasta după ruperea relaţiei.

  9. Felicitari Adi!!! eu tot astept cartea aia pe care mi-ai promis ca o sa o scrii :D Felicitari si mult succes pe mai departe

  10. cu drag te salut!
    ei bine radioul public are o rubrică interesantă (din punctul meu de vedere)…de unde poţi învăţa foarte multe chestii…http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_arhiva_2009_2012-8037

    dar să revin la articol – sunt de-acord cu el:
    pe la 17 ani am avut şi eu o relaţie cu o fată pe care am iubit-o foarte mult! eram un mieluşiel, eram “orb”…iar după 3 ani de relaţie m-a părăsit pentru un tip cu 11 ani mai mare decât ea…mi-a sfâşiat sufletul…am trecut peste şi am învăţat:
    1. poţi să lingi un sac de sare lângă un om o viaţă întreagă, iar la final să constaţi că nu-l cunoşti deloc!
    2. toate fmi sunt nişte……….. “complicate”
    3. femeile îşi doresc şi “complicaţii” într-o relaţie – adică o ceartă e binevenită în cuplu;
    4. am fost sfătuit de “exa” că nu trebuie să-mi arăt iubirea de la începutul relaţie;
    5. căsnicia este ca “un borcat umplut cu kkt şi numai deasupra este vreo două degete de miere – aşa că depinde de fiecare ce vrea: papă mierea de la început sau mai “serveşte” şi o linguriţă de kkt!!! ( scuze de limbaj)
    6. blestemele se “leagă”! ai grijă ce spui la “despărţire”…
    7. după un timp de la despărţire, fără un contact cu “ex”- întâlniţi-vă la o cafea pentru “discuţia de final” – aşa veţi rămâne OAMENI;
    8. LUPTĂ-TE PENTRU DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ…

    cu stimă.,
    mihai 30ani

    ps- abia te-am “descoperit” şi este “la dublu ceea ce faci”
    toate cele bune!

  11. oh… sunt de acord cu cele 2 motive, insa ce parere ai despre adultul – copil care la inceput pare cel mai misto barbat intalnit vreodata, spontan, inteligent, atent… bla bla si cand apar greutati reale, un copil, o boala nu mai stie cum sa reactioneze se inchide in sine nu-si asuma responsabilitati si se schimba dar de fapt nu se schimba, este el care a fost mereu?

    aici nu e vorba de respect, nici de asteptari. e vorba ca o persoana a mintit alta persoana prin felul de a fi initial, si care datrorita imprejurarilor a facut sa iasa la iveala alta persoana, acea reala. si mai sunt… ar fi extrem de simplu sa existe categorii de “failures” si sa le eviti dar nu cred ca e posibil. dar intra-devar, e adevarat ca nu e bine sa controlezi relatia, ci sa incerci mereu sa fii pe faza cand ceva merge nasol sa identifici cauza si sa repari.

Comments are closed.