Cum sa nu ajungi sa fii luat de fraier intr-o relatie

Am primit mai multe mailuri pe subiectul asta in ultima vreme. Mai multe decat de obicei. Problema era oarecum asemanatoare, la un moment dat fiecare dintre noi intr-o relatie ajungem in acelasi punct: cand e bine sa faci compromisuri si sa treci cu vederea si cand nu e bine ca altfel pici de fraier?

Ce o sa citesti aici este exact punctul meu de vedere despre situatia asta.

104669928

 

Totul se reduce la stabilirea granitelor. Orice relatie sanatoasa ar trebui sa aiba definite niste limite clare, niste granite pe care daca celalalt le incalca nu esti dispus sa tolerezi asta. Ce inseamna granitele astea pentru fiecare nu depinde de mine, nu stabilesc eu, depinde de valorile, de pincipiile tale si de respectul de sine al fiecaruia.

Dar inca de la inceputul unei relatii ar trebui sa te gandesti foarte serios ce comportament esti dispus sa tolerezi sau nu la celalalt. O sa-i dai a doua sansa daca te insala? O sa-o lasi sa te trateze de sus si sa faca glume cu tine in public? etc..

In multe cazuri raspunsul la intrebari de genul asta e evident. Vrem sa avem relatii cu oameni care sunt loiali, sinceri, de incredere, transparenti, calzi, care contribuie la relatie la fel de mult ca si noi si care se implica in aceeasi masura. Nimeni nu vrea sa simta ca trage singur la caruta.

Problema apare atunci cand limitele pe care tu le tolerezi sunt incalcate. Ce faci atunci? faci un compromis de dragul relatiei sau reactionezi urat?

Cel mai important lucru este sa setezi limitele astea inca de la inceput. Sa scrii pe o hartie pentru tine atunci cand vezi ca relatia devine serioasa CE VEI TOLERA si CE NU VEI TOLERA. Si aici nu ma refer la lucruri stupide, gen..lasatul capacului de la toaleta. Ma refer la lucruri care tin de incredere, miciuna, inselare, viata in doi,..etc.

Nu numai atat, dar trebuie sa fii constient ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu limitele astea vor fi incalcate, voit sau nevoit. Fiecare dintre noi trecem prin asta. Trebuie sa-ti setezi dinainte care vor fi consecintele atunci cand celalalt face niste lucruri pe care nu le tolerezi.

De exemplu, daca ii spui prietenului tau ca nu tolerezi sa fii inselata si afli ca te inseala, trebuie sa ai suficient de multa putere si respect de sine incat sa inchei relatia pe loc.  Daca se poarta nedrept cu tine si face pe seful sa ii spui ca nu te impresioneaza si nu il consideri atractiv in felul asta. Ideea este ca in momentul in care se intampla ceva ce nu tolerezi…sa exprimi lucrul ala, nu sa-l tii in tine. Cum altfel poate celalalt sa afle care sunt lucrurile care conteaza pentru tine daca nu le exprimi?

Exercitiu:

Fa-ti acum o lista cu lucrurile pe care nu le tolerezi in comportamentul celuilalt. Care sunt limitele tale? Ce nu accepti si nu vei trece cu vederea?

Apoi noteaza-ti asta:

Lasa LIMITELE ACELEA DESCHISE.

Odata ce ti-ai notat si stii sigur ce nu vei tolera si accepta si stii care vor fi consecintele si reactia ta daca se va intampla lucrul respectiv, lasa granitele libere.

Exact, spune-i ca e liber sa le incalce. Nu poti obliga pe nimeni, nu poti controla, nu poti tine pe nimeni cu forta, nu poti influenta comportamentul celuilalt incercand sa il tii intr-o colivie.

Limitele pe care le trasam nu sunt limite de control. Nu stam cu pusca sau cu nuiaua si asteptam ca celalalt sa le incalce. Sunt doar limitele peste care ne-am decis ca nu vom merge mai departe.

Limitele acestea trebuie sa fie complet libere si usor de incalcat.

Sa dau un exemplu:

Sa presupunem ca nu accepti ca prietena ta sa vorbeasca noaptea la telefon cu alt barbat, chiar daca e un coleg de facultate sau de serviciu. Este o limita peste care tu nu poti trece. Ce vei face daca vezi ca suna telefonul? O vei chestiona: cine a fost? ii vei interzice sa mai vorbeasca? Ii vei lua telefonul la control si ii vei verifica mesajele?

Fa asta, incearca sa o controlezi si vei observa cat de repede se distanteaza de tine. Nu vei mai auzi telefoane noaptea…dar asta pentru ca isi tine acum telefonul pe silent. Asta te va face mai suspicios asa ca vei crede ca are ceva de ascuns. Vei incepe sa faci scenarii si deja o sa crezi ca are o lista intreaga de barbati cu care se intalneste. Ai dat in paranoia. Te paraseste sau te inseala. Cine e de vina? TU

Sau ai putea sa faci asta:

Sa ii spui ca nu accepti situatia asta, ca te simti nerespectat in felul asta si ca ai prefera sa rezolve problemele in timpul zilei. Dar este complet libera sa procedeze cum vrea. Daca nu tine cont de felul in care te simti, poti sa pleci sa dormi in alta camera sau sa refuzi sa ii acorzi afectiune atata timp cat nu te respecta. Suna dureros? Da.

Care din cele doua situatii crezi ca functioneaza si tine relatia sanatoasa?

Acum sa nu crezi ca trebuie sa te transformi intr-o victima si la orice chestie care nu-ti convine sa faci pe suparatul. E o idee la fel de proasta cum e controlatul mesajelor. Dont be a crybaby.

E suficient sa stie ca in momentul in care ti-ai exprimat limitele si le incalca in mod constient si voit va simti dezaprobarea si dezamagirea ta. Daca asta nu conteaza pentru ea / el…inseamna ca te respecta extrem de putin si e momentul sa te respecti tu singur.

Pradoxul este ca intr-o relatie cel care controleaza mai putin controleaza relatia. Cu cat incerci sa strangi mai tare pumnul cu atat iti scapa printre degete.

Practic, cea mai buna solutie sa nu fii inselat este sa lasi granitele deschise si sa oferi libertate, nu sa incerci sa-l tii pe celalalt intr-o inchisoare a terorii. Vom vorbi in alt articol pe larg de ce inseala barbatii si femeile, pentru ca sunt doar trei motive principale pentru care se intampla:

– Factorul de Loialitate

– Factorul de Rezistenta la tentatii

– Factorul Atractie (doar aici poti schimba ceva, primele doua sunt in afara controlului tau, tin de celalalt, de felul lui de a fi)

De ce conteaza sa stabilesti granite clare cu ce tolerezi si ce nu?

Granitele acestea au o ierarhie, seamana putin cu o scara.  Intotdeauna se incepe cu incalcarea unor lucruri minore…aflate la baza scarii, si se ajunge la lucruri grave..aflate sus…cand esti fortat sa iei o decizie serioasa daca mai continui relatia sau pleci.

De dragul exemplului de obicei ierarhia arata asa, de jos in sus, de la lucruri oarecum fara importanta la lucruri din ce in ce mai grave:

granite

Prima limita care se incalca este limita timpului. Incepe sa intarzie sau sa te lase sa astepte nepermis. Apoi incepe sa-ti dea ordine sau sa-ti spuna cum sa-ti traiesti viata. Apoi incepe sa te minta…etc.

Lasa-l pe celalalt sa iti incalce limitele in mod constient si rezultatul este intotdeauna acelasi. Te va respecta mai putin si iti va incalca limitele mai grave pana se ajunge ca tu sa ramai fara pic de demnitate, sa te umilesti in ultimul hal si sa te gandesti cum ai ajuns acolo.

De fiecare data cand celalalt iti incalca limitele pe care tu nu le tolerezi si nu ai nici o reactie vei pierde din respect. Cu cat pierzi din respect cu atat devii mai putin atractiv. Pentru ca atunci cand invata sa te respecte ca persoana te va respecta si ca femeie sau barbat. Ca sa ajungi acolo, trebuie sa spui care sunt limitele pe care nu le accepti incalcate si ce vei face daca se incalca. Apoi sa lasi libertate totala si sa te tii de cuvant.

Sa iti setezi limite nu inseamna dictatura, nu inseamna manipulare. Oferi libertate totala. Oferi respect si incredere.

Inseamna sa ai respect fata de propria persoana, fata de dorintele tale, fata de personalitatea ta.

Lasa-mi un comentariu si spune-mi care sunt limitele peste care nu esti dispus tu sa treci intr-o relatie

10 thoughts on “Cum sa nu ajungi sa fii luat de fraier intr-o relatie”

  1. Daca incepi prin a stabili granite, indiferent ce / daca / cum ii spui partenerului sau in ce moment al relatiei stabilesti aceste granite, nu faci decat sa armezi o bomba cu ceas; va fi doar o problema de timp cand relatia se va destrama.

    Acele “granite” sunt total relative. Nici in cadrul aceluiasi cuplu nu cred ca partenerii isi pot stabili exact aceleasi granite.

    Incalcarea acestor limite nu inseamna neaparat ca persoana afectata e luata de fraiera; pot fi multe motive si cauze care pot provoca depasirea “granitelor”.

    Ramai axat pe articole motivationale ;-)

  2. Quentin Tarantino, eu nu pot sa stiu care sunt limitele tale si ce tolerezi dar stiu care sunt ale mele. Si cred ca ai inteles gresit problema asa ca o sa-ti dau un exemplu:

    – Daca sunt mintit..este ceva ce nu tolerez. Ma refer la minciunile intentionate, pentru a proteja un rahat mai mare, ascuns. Nu ma refer la white lies. Prima oara cand sunt mintit intr-o situatie de genul asta…spun doar ca ma deranjeaza si imi tradeaza increderea…si ca acum va trebui sa se lupte sa o recastige. Apoi, faptul ca nu pot accepta sa fiu mintit si data viitoare si daca se intampla…vor fi consecintele A B C. Poate sa minta in continuare, nu fac pe gardianul, nu stau sa controlez. Dar daca cineva continua sa-ti impinga limitele in mod voluntar cand stie ca te raneste si te face sa te distantezi…atunci in mod clar nu esti in relatia buna.

    Intrebare: daca ai avea o relatie cu cineva care are o problema cu alcoolul, cat timp ai sta pana ai rabufni? Cate compromisuri ai face de dragul relatiei?

    Sugestie pentru relatia noastra, a mea si a ta. Eu imi folosesc pe acest blog identitatea reala, fara teama de a-mi sustine cu argumente pozitia. Ce-ar fi ca data viitoare sa faci si tu acelasi lucru, sa comentezi cu numele si adresa reala de email?

  3. Stabilirea unor limite intr-o relatie poate avea 2 taisuri. Este in regula sa stii ce vrei, si mai ales ce nu vrei si ce nu accepti, dar in acelasi timp trebuie sa-ti acorzi flexibilitate. Putem avea niste limite generale dar in momentul in care ne stabilim limitele trebuie sa ne raportam la momentul in care suntem si la partener. Fiecare om este unic, fiecare relatie este unica.
    Capcana cea mai periculoasa este “incorsetarea” in lista cu limite, trebuie sa stim daca ceea ce am stabilit acum jumatate de an sau an este in concordanta cu cine suntem azi, cu ce este relatia noastra azi..
    Ne schimbam, asteptarile sau dorintele noastre se schimba, partenerul se schimba, relatia se schimba.
    Ceea ce ni se parea de neacceptat la 20 de ani privim altfel la 30, la 40 si invers, ceea ce toleram la 20 poate nu mai toleram mai tarziu.

    In momentul in care ne facem o lista, orice fel de lista nu trebuie sa uitam sa fim flexibili. Sa nu lasam lista sa se transforme dintr-un ajutor in cea care ne dicteaza viata pe care o ducem.

  4. personal subscriu – bineinteles prin prisma experientei proprii. ma uimeste acum inconstienta uriasa de care am dat dovada pentru a imi satisface dorinta proprie de relationare si cu cata usurinta mi-am spus ca pentru ca iubesc nu exista limite. din pacate a trebuit ca viata sa imi dea o palma ca sa ma trezesc la realitate si sa imi vad propriile erori

    traim intr-o lume ce ne bombardeaza cu reguli sociale pe care le acceptam ca atare, mai ales in perioada de formare cand pur si simplu nu avem discernamant. cred ca 99% din generatia noastra a auzit macar una dintre afirmatiile: trebuie sa te mariti/insori si sa ai copii, trebuie sa faci o facultate, trebuie sa ai o meserie, trebuie sa iti iei o casa etc.

    suntem in permanenta impinsi de la spate sa urmam un plan prestabilit de societate, sa atingem un target, manati ca niste turme, pierzandu-ne astlfel individualitatea

    cred sincer ca om ca ar fi mult mai util sa fim indumati sa ne descoperim, sa stim cine suntem. in esenta, asa ne putem descoperi limitele si posibilitatile. principala relatie si singura care dureaza toata viata e cea cu noi si daca suntem sinceri cu noi ne va fi mai usor si in relatiile cu ceilalti.

    la asta cred ca te-ai referit cand vorbeai de stabilirea unor limite: la limitele noastre personale, la tolerabilitatea noastra, nu la limitele unei relatii in genul stupid: daca minti, nu iti mai fac de mancare sau daca ma inseli te bat etc

    in concret relatiile se rezuma la cat poate da si primi fiecare si cred ca e vital pentru pastrarea echilibrului intern psihologic sa ne cunoastem propiile limite anterior punerii in situatii incomode

    intr-un fel simplist e ca existenta lanturilor pentru cauciucuri din portbagaj: nu ninge in fiecare zi, dar daca ma voi inzapezi, voi avea cum sa ies din zapada, chiar daca asta inseamna sa fac efortul de a le pune

    sunt de acord si cu Ana. ne schimbam in permanenta si evidend ca si “limitele” noastre se pot modifica, important e sa fim sinceri cu noi si sa constientizam repozitionarea si sa o si comunicam partenerului

  5. 1 – intai ,,lucrurile,, care TREBUIE -copil, biz – job, – fara asa ceva nu ai NIMIC!
    2 – apoi NIMIC din ce merge bine si din ce ai NU TREBUIE PIERDUT – daca vrei mai mult, pastreaza ceeace ai !
    3 – EU, asa cum numai EU sunt, incerc sa le fac pe toate asa cum vreau EU sau deloc !
    4 – ORICE ALTCEVA , in functie de situatia fiecaruia, de mediul in care este fiecare, de gradul de cultura si de inteligenta, etc.

    EU incerc asa ceva si din pacate gresesc, sau imi dau seama ca o sa ma coste si totusi continui, dar asa sunt EU, asa cum numai EU sunt! cei de langa mine trebuie sa accepte aceste limite iar pentru restul sunt din pacate prea FRAIER! Am o nota de plata pe care nu o pot scrie sau descrie, si la care si EU, am probleme a o intelege ! Cine nu ma accepta asa cum sunt cu ritmul meu de viata si de munca, este liber sa-si decida drumul in viata, dar sa nu o faca pe sufletul sau pe banii mei !
    imobiliarecarino@yahoo.com – DRAGOS –

  6. In primul rand iti pot confirma ca esti bun in ce faci . Talentat . De ex. mi-a placut foarte mult articolul cu despartirea .. De aceea cred sincer ca daca vei continua sa acumulezi in 5 ani vei ajunge foarte bun iar in 10 excelent/extraordinar . Scuze daca pare dur dar gandeste-te ce bine va fi daca vei putea fi excelent inca vreo 30 de ani de atunci incolo … nu va fi putin lucru ! ( Nota – nu ma socotesc pe mine f bun/excelent nici macar ..bun…)
    Cum ai spus si tu undeva recunoasterea greselilor e un semn de superioritate si in cele redate de tine mai sus cred ca ai gresit putin . Sunt de acord cu cele zise de Quentin ( mai putin comentariul final rautacios dar ..deh .. dupa cum vezi e greu sa fii cu toate.. ) si apoi de Ana – constientizarea clara a acestor limite in mintea ta este inceputul sfarsitului. O relatie ar trebui sa fie despre dragoste – care oricum te transforma dincolo de lista ta . Ceea ce nu e rau – desigur cu limite … evident .
    Pe de alta parte de ce ar trebui sa ne dam numele / adresa email etc ? Doar esti interesat de pareri / oameni / ganduri / progres in gandire ( a altora si chiar a ta …) nu de CNP uri . Nu e un repros grav, esti tanar si cele de mai sus ti le-am spus cu toata bunavointa si admiratia sincera pentru cele ce faci bine.
    Succes mai departe

  7. Am citit articolul tau si ma intrebam care sunt limitele mele. Sincer, nu stiu!

    Nu stiu din mai multe motive: in primul rand este o situatie ipotetica si nu stiu cum am sa reactionez intr-o astfel de situatie, in al doilea rand este relativ (cum zicea si Quentin). E la inceput, nu o cunosti, sunt lucruri care se afla in timp. Poti fi mintit pur si simplu pentru ca nu te cunoaste prea bine si i-a fost rusine de tine sau cine stie ce alt motiv. Oamenii sunt atat de diferiti…
    Personal am mai degraba niste principii, decat limite, in privinta relatiilor:
    – relaxat si fara asteptari (cel putin pentru inceput)
    – niciodata nu ma incurc cu o persoana care are probleme; never!
    – felul in care ma simt este cea mai buna unitate de masura; in clipa in care am second thought ceva nu merge
    – atitudine asertiva atunci cand se intmpla ceva ce nu-mi face placere
    In rest, vad pe parcurs ce-mi place si ce nu. Daca este ceva ce nu-mi place si se poate schimba, foarte bine, daca nu, inseamna ca nu suntem compatibili si asta e. E foarte simplu!

  8. as spune doar ca am ramas mai mult decat marcata de cele 5 limite pe care le-ai mentionat adineaori. crede-ma le-a incalcat pe toate.si nu o data de n ori pe deasupra tot el este cel care jigneste umileste,chiar sa ma si loveasca si nu ii pasa dupa ce e atat de vinovata si ar trebui sa aiba capul plecat. cred ca in sfarsit m-am trezit de 3 ani aceleasi lucruri mi le face cu toate ca se mai trezeste uneori din initiativa lui ca va incepe sa fie serios sa ne impacam altfel sa avem planuri impreuna.dar intotdeauna ajunge tot singur sa reproseze sa uite de promisiuni si din contra comportamentul lui sa fie din ce in ce mai urat. spuneti-mi ce sa mai ac. nu stiu de ce inca traiesc cu teama asta de a-l lasa?din obisnuita? sincer nu stiu cum am ajuns in situatia asta.eram altfel in trecut aveam principii stabile nu permiteam nici un ton ridicat.cred ca de cand l-am cunoscut si am inceput sa ii permit cate ceva de atunci mi s-a dus respectul de sine dar si respectul lui fata de mine.simt ca ma trateaza ca pe un rahat.mereu ma imbat cu promisiuni neadevarate si mereu traiesc cu speranta ca va fi altfel dar niciodata nu e spre bine ci mereu e mai rau. spune-ti-mi voi cum sa pun odata piciorul in prag sa rup un rau si sa nu ma mai uit inapoi deloc?

  9. Salve,
    Limita pe care nu suport eu s-o depaseasca, este aceea a vitezei :))) Sa mai si glumim, ca de bine de rau…sunt barbati/ femei pentru toti/ toate :P

  10. este interesanta dezbaterea. si in exemplul de mai sus (cel cu telefonul noaptea) am inteles una din limite. dar ce te faci in cazul e-mail ? cum rezolvi o problema de dubla limita? el/ea pune limita la corespondenta pe e-mail, iar ea/el, pune limita la a intra pe contul de e-mail? de unde vei sti ca a incalcat limita? nu va trebui ca unul sa incalce limita pentru a verifica daca celalalt a incalcat-o? e doar un exemplu.

Comments are closed.