Acest articol este foarte vechi. Va fi in curand rescris si va oferi mult mai multa valoare fata de ce ofera acum
***
Plecasem intr-una din zilele trecute pe teren dimineata cu un optimism debordant si cu dorinta de spulbera recordul de vanzari pe ziua respectiva. Imbracat la 4 ace, cu geanta intr-o mana, ochelarii de soare pe ochi, si zambetul ironic in coltul gurii eram ca Ahile inainte sa intre in Troia. Ajung in zona Floreasca la sediul Oracle..vreau sa intru …ma caut in buzunare si vad ca n-am buletinul la mine. Nu reusesc sa il conving cu nici un chip pe gardianul de la BGS sa ma lase inauntru in ciuda arsenalului de argumente pe care le-am turnat.
OK, dupa 10 minute de parlamentari, renunt si ma gandesc sa revn in alta zi..indreptandu-ma la Banc-Post in vecinatate. Chiar inainte sa intru, suna telefonul. Nu conteaza cine era, cert este ca a fost telefonul care mi-a stricat toata ziua. 20 de minute care m-au demoralizat la maxim in ciuda eforturilor de a evita toate criticile si afirmatiile negative pe care le primeam in timpan. Seara mi-am dat seama ca trebuia sa inchid telefonul la prima propozitie negativa care as fi auzit-o. Nu-ti poti permite sa te lasi afectat de probelemele celorlalti mai ales atunci cand trebuie in 5 min sa vorbesti cu un client si sa debordezi de entuziasm, optimism si buna-dispozitie.
AM inchis telefonul si am stat literal 5 minute in fata la Banc-post cu geanta in mana gandindu-ma daca sa mai intru sau nu. Scenarii negre au inceput sa imi circule prin minte. CU cat ezitam mai tare sa intru..cu atat imi imaginam respingerea pe care urma sa o intampin. Am decis sa plec la urmatorul client. Zis si facut. Ajung pe Stefan cel Mare….gandindu-ma numai ca in ziua aia n-o sa fac nimic, si o sa iasa totul prost, o sa fiu respins inainte sa apuc sa-mi zic speechul, toate obiectiile posibile imi treceau prin minte.
Ciudat este ca ajunsesem sa cred ca sunt imun la obiectii. Dupa cativa ani in vanzari si destul de mult in Phone Sales in care auzi aceleasi si aceleasi obiectii zi de zi : Nu ma intereseaza, Nu am bani, Partenerul meu nu doreste, Trebuie sa vorbesc si cu sotia mea inainte, Nu ma pot hotari acum, etc stiam cum sa le tratez si cum sa le rezolv. Daca ajungeam sa le primesc bineinteles.
Problema acum era ca toate obiectiile pe care le primeam erau doar imaginare. Erau toate in mintea mea pentru ca toata ziua nu am vorbit cu nici un client. la ora 2 m-am dus acasa si m-am culcat gandindu-ma cat de varza pot fi cateodata cand pun botul la prostiile pe care mi le zic singur :)
Vorbeam apoi pe seara cu Lucian despre asta si-mi marturisea ca se confrunta cu aceleasi temeri cand intra in vorba cu persoane necunoscute. Una din cele mai mari frici a barbatului este frica de a fi respins . Apare cand se duce pentru prima oara la o femeie necunoscuta sa ii spuna ca ii place de ea, atunci cand se duce la un interviu, sau cand negociaza un contract nou. Mergand mai adanc, de fapt barbatul se teme sa nu fie facut de ras in public si in felul acesta toti sa observe ca este “INADECVAT” sau “INCAPABIL”. Pentru barbati performanta este unul din criteriile dupa care isi raporteaza viata fata de ceilalti, de-asta orice gand…ca ar putea sa se faca de ras, sau sa dea in penibil..este de ajuns pentru a-l face sa renunte sa riste.
Ok, stiam toate astea inainte. Dar totusi de ce nu am intrat in Banc-Post atunci ???? Ce legatura au cu mine?
Ei bine…dupa 20 de minute in care asculti numai propozitii negative, dezamagire, critica nefondata….ajungi sa crezi ca toata viata ta este un rahat si nu esti bun de nimic. Stii ca trebuie sa eviti sa asculti toate alea pentru a-ti pastra atitudinea si pentru a reusi, dar nu reusesti.
Rezultatul : Vrei sa pleci la drum si sa castigi o batalie dar tu te vezi deja pe targa si nu-ti dai nici o sansa. Esec total.
Asta am facut eu: Stateam acolo si ma uitam la usa aia rotativa amintindu-mi de momentele din trecut cand nu am reusit sa realizez ce doream, cand am dat bir cu fugitii, cand m-am facut de ras in momente importante, cand n-aveam argumente si nu puteam convinge nici un pusti de 10 ani. incepusem sa cred ca iar se va uita lumea la mine cu degetul si va zice: “pleaca ma de aici”; ca de fapt sunt un salesman de mana a doua si ca n-are rost sa mai intru ca tot o s-o dau in bara.
Ce-ar fi trebuit sa fac? Sa dau un sut in fund acelui pitic din creier care spune prostii negative si sa intru cu incredere sa apuc taurul de coarne si sa imi infrunt temerile asa cum am facut-o de fiecare data pana acum.
Atitudinea este singurul lucru pe care il poti controla. Nu poti controla imprejurarile sau ce ti se intampla, dar iti poti controla atitudinea. Aveam nevoie sa invat inca o data lectia asta :)