Aceasta este o intrebare care se repeta in email-uri si care merita un raspuns. Dar un raspuns la o intrebare atit de importanta nu poate fi, niciodata, suficient de detaliat. De aceea am sa incerc sa pun problema altfel. Am sa-ti pun eu citeva intrebari. E ca un test. Sint doar cinci dar trebuie sa raspunzi corect la fiecare dintre ele. Daca reusesti, POATE ca esti potrivit sa devii investitor.
Sa trecem la treaba.
Ce te-a apucat sa investesti? (despre motivatie)
E o intrebare legitima. Multi nu pot sa dea un raspuns coerent. Altii pot, dar cind le ies cuvintele din gura isi dau si ei seama de superficialitatea lor:
- pentru ca se fac bani multi
- pentru ca (Gica, Dudu,Viorel…) sint investitori si le merge bine
- pentru ca e cool
- pentru ca nu trebuie sa muncesti
Serios?
Daca te recunosti in raspunsurile de mai sus (si lista poate continua, variante linga variante), te sfatuiesc sa renunti. Mai trebuie sa te gindesti (sau mai trebuie sa cresti – in traducere sa te maturizezi).
Pe de alta parte, sint raspunsuri care la prima vedere sint neserioase, dar care ascund acel ceva de care e nevoie.
-De ce?…
-Pentru ca vreau.
– Serios? (hai ca ma repet!)
-Da, vreau. Sa fiu bogat, sa am multi bani. Vreau. Nu ajunge?
BA DA! De asta ai nevoie. De motivatie, de o dorinta puternica ce te propulseaza indiferent de piedici, te trage dupa ea sau te impinge de la spate atunci cind nu stii cum sa faci, cind te-ai saturat de esecuri sau cind toata lumea ride de tine. Atunci ai cea mai mare nevoie de sprijin.
Daca imi spui asta, cu convingere, te cred.
Esti potrivit pentru a investi?
Nu toata lumea este facuta pentru a fi investitor.
A fi investitor nu este o haina pe care o scoti din dulap si o imbraci, o palarie pe care scrie INVESTOR cu litere de aur, pe care o iei din cuier sau un tatuaj lavabil (care scrie citetz: INVESTITORUL FINAL) pe care ti-l lipesti pe frunte cind te duci la o intilnire de afaceri.
De aceea nu sint multi investitori in lume. Trebuie sa ai acea combinatie de calitati, unele cu care te nasti, altele pe care le slefuiesti in timp. Trebuie sa :
- fii tolerant la risc
- NU TREBUIE sa iti placa riscul. Riscul e un insotitor in drumul tau, pe care nu poti sa-l gonesti, dar pe care nu trebuie sa ti-l faci prieten
- iti placa provocarile
- fii capabil sa re ridici dupa ce viata te trinteste la pamint
- poti invata din greseli pentru a nu le repeta a doua oara
- intelegi ca nu trebuie sa te opresti, niciodata; sa fii persistent
Te-ar putea bucura sa afli ca nu conteaza daca esti sociabil sau antisocial. In primul caz, apuca-te de investitii imobiliare, in al doilea caz de trading.
Te-ar putea incinta sa stii ca nu conteaza daca esti sedentar sau ai inclinatii spre mobilitate. Tot asa, in prima situatie ti se potrivesc imobiliarele, in al doilea caz bursa.
Cu alte cuvinte, iti poti adapta tipul de investitie (intr-o anumita masura) la personalitatea si stilul tau.
Frica vine din necunoastere. Ti-e frica sa investesti?
Te leg la ochi si iti spun sa bagi mina intr-un acvariu cu apa. Ma intrebi:
-Ce e in acvariu?
-Poate un crap, poate un piranha, poate o meduza otravitoare.
Ti-e frica sa iti inmoi macar degetul?
Bineinteles. Pentru ca nu stii nimic despre pericolele care te pindesc.
Nu poti sa fii medic daca n-ai invatat la facultate. Nu poti sa fii investitor daca nu ai citit, nu te-ai informat, nu stii (ideal!) totul despre domeniul de investitie pe care vrei sa-l stapinesti.
Ti-e frica? Probabil mai ai de invatat. Frica este un bun indicator. Trebuie sa tii seama de ea.
Unde ti-e harta?
Te iau pe sus (la propriu), te duc cu avionul intr-o tara indepartata, la sute de kilometri de cel mai apropiat sat si iti dau drumul. Vino acasa.
-Esti nebun? imi zici. Macar da-mi o harta!
In investitii, ca in orice calatorie, e foarte important sa ai o harta. Ea se numeste plan.
Trebuie sa cunosti bine planul, sa-l visezi.
Ca si o harta care trebuie sa fie detaliata, sa iti arate variante, drumuri bune de mers, sursele de apa, pericolele si oportunitatile de transport. Cred ca intelegi ce vreau sa spun.
Desigur, te poti intoarce acasa si fara o harta, dar trebuie sa bijbii, pierzi vremea incercind fundaturi, obosesti pe drumuri laturalnice. Sint sigur ca nu vrei asta.
Ce mai stai?
Cum ai raspuns la intrebarile de mai sus? Pozitiv?
Sa-ti spun o poveste adevarata. Acum niste ani eram si eu ca tine. Aveam motivatie, eram potrivit psihologic pentru a fi investitor, citisem suficient si ma consideram stapin pe domeniu, aveam un plan. Dar nu ma puteam hotari. Ma oprea un fir de nisip.
De saptamini bune cautam prin oras, cu sotia, o proprietate pe care sa o cumparam. Mergeam din zona in zona, dar fiecare cladire vizitata nu parea sa fie cea cu care trebuia sa incepem. Gaseam la fiecare cite o chichitza. Nimic nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre.
La un moment dat am ajus la marginea orasului. Era o casuta in constructie. In fata ei statea un tinar, imbracat intr-un trening jerpelit, cu o tigara in gura, sprijinind un copac. Privea apatic la cei doi oraseni care se interesau de casa in constructie.
-Buna ziua, i-am zis apropiindu-ne. Casa e de vinzare?
-Da, spuse tinarul. Are saptezeci de metri patrati, mai avem putin si ii punem acoperisul. O sa aiba termopane. Vedeti, e construita din Porotherm, caramizi bune!
S-a lansat intr-o dizertatie dezlinata despre ce si cum. Ne uitam la el cu mirare. Stia cam multe pentru un muncitor. L-am intrebat intr-o doara.
-Nu stiti cu cit se vinde?
-Ba da! Cu … .
-Si cum putem sa-l contactam pe proprietar?
-Eu sint proprietarul.
Ne-am uitat la el, ne-am uitat unul la altul. Stateam ca un bou si o vaca privind la poarta proaspat vopsita.
-Multumesc, am bolborosit eu si am plecat socat spre masina. Sotia m-a urmat la scurt timp.
Am intrat in masina. M-am uitat inca o data la tinarul ce sprijinea copacul din fata casei, tragind apatic din tigara. M-am uitat la nevasta-mea. I-am spus cu hotarire:
-Draga, daca asta e investitor, atunci si noi putem fi. Cu siguranta.
Tu ce mai astepti?