Nu stiu daca este si cazul tau, dar am avut de-a lungul timpului ocazia sa cunosc si sa lucrez cu multi oameni pe care in mod arogant i-am considerat prosti, dar daca e sa ne uitam la realizarile lor din prezent, o duc mult mai bine decat mine (financiar, social si alte chestii care conteaza pentru mine).
Sa consideri pe cineva mai prost ca tine este o capcana in care poti intra foarte usor, pentru ca tindem in general sa ne subevaluam sau sa ne supraevaluam fata de cei din jurul nostru.
In facultate, am considerat ca majoritatea colegilor mei sunt prosti, pentru ca merg zi de zi la facultate, iar eu merg din ani in Pasti si uneori iau note mai bune decat ei. Eforturile lor de a fi prezenti la cursuri si laboratoare erau pentru mine un semn al lipsei lor de inteligenta.
Sigur, ma poti considera si tu pe mine prost ca am avut o astfel de atitudine fata de ei, dar in apararea mea, sa stii ca eram tanar si naiv si consideram ca inteligenta (IQ-ul) este ceva care iti asigura reusita in viata, iar cand am facut testul pentru inrolare in armata, mi-au spus ca am IQ-ul peste medie. Ceva mai tarziu, picam bacul la matematica, cu tot cu inteligenta mea :).
Dupa ce am citit si am experimentat pe cont propriu ca oricine poate lua decizii stupide, indiferent de cat de inteligent pare a fi, am lasat-o mai moale cu judecata de valoare si incerc acum sa fiu mai modest si mai curios si sa incerc sa inteleg cum de unii “prosti” au mai avut parte de mai mult “noroc” decat mine in viata.
Acest articol este mai degraba o incercare de a mea de a ma convinge, ca uneori e mai daunator sa pari destept, decat sa pari prost, pentru ca atunci cand esti “destept”, ai tendinta de a judeca lucrurile mai mult in defavoarea ta, pentru ca faci mereu apel la logica si dovezi, cand uneori chiar si daca le ai, nu sunt suficiente sau poate chiar pot fi contraproductive.
Iti recomand sa accepti acest articol ca fiind INCREDIBIL DE SUBIECTIV si ca reprezinta o interpretare a realitatii mele imediate si a contextului lucrurilor prin care eu am trecut.
Cateva definitii inainte sa incepem, ca sa intelegi la ce ma refer cand zic prost, noroc si destept:
- Prost = persoana care pare lipsita de abilitate sau de inteligenta
- Noroc = intamplarea ca lucrurile tale sa iasa
- Destept = persoana care detine abilitati sau este considerata inteligenta
De ce prostii au mai mult noroc in viata decat desteptii?
Prostii au de obicei mai multa incredere in ei
Prostii nu stiu ce nu stiu.
Acest lucru ii face uneori super increzatori in propriile sanse, desi poate nu este cazul.
Aceasta supraevaluare are si un nume: Efectul Dunning-Kruger.
Oamenii cu capacitati limitate nu isi cunosc limitele si de obicei se supraevalueaza. Dar este totusi acest lucru ceva rau?
Sunt situatii in care da, este, de exemplu un chirurg rezident nu poate sa pretinda ca poate sa faca o operatie complicata, indiferent de cat de multa incredere are in el. Esecul lui poate constitui moartea unei persoane. Marginea de siguranta este mica. Esecurile sunt vizibile imediat.
Totusi, daca vorbim despre oportunitati in care iti este permis sa improvizezi, capacitatea ta de a te adapta este mai importanta decat abilitatile tale actuale.
Poti sa incepi ca prost si sa sfarsesti ca geniu.
De exemplu, sa zicem ca vrei sa iti faci un blog. Multi s-ar feri sa porneasca un astfel de proiect, pentru ca vor considera ca nu au experienta necesara si ca oricum video-ul e mai la moda.
Totusi, marginea ta de siguranta este destul de mare.
Daca nu te pricepi la a scrie (lucru care se poate invata), in cel mai rau caz nu te citeste nimeni.
Vei irosi probabil mult timp, dar consecintele asupra ta sunt minime. Cine stie, poate acum abilitatea ta de a scrie, desi pe un blog pe care nu-l citeste nimeni, te poate ajuta in alte eforturi:
- sa scrii planuri de afaceri mai convingatoare
- sa tii prezentari mai bune
- sa scrii documente mai bine structurate
- … si alte oportunitati pe care tu le considerai inainte “de neatins”, care acum devin accesibile.
Este important sa avem in seama cat de des subevaluam cat de repede putem invata anumite lucruri.
De unde stii ca ceva e greu, daca nu il incerci cel putin 6-12 luni, macar 1 ora pe zi?
Orice abilitate are o bariera de frustrare, care trebuie depasita, inainte de a te simti bun la acea abilitate si de a obtine mai multa placere din activitatea propriu-zisa.
Daca vrei sa inveti mai multe despre ce este bariera de frustrare, iti recomand sa citesti rezumatul detaliat al cartii The First 20 Hours.
Prostii sunt mai flexibili in gandire
De ce in unele industrii este mai greu sa te angajezi cand esti batran decat in altele?
Unul dintre motive este pentru ca atunci cand esti mai batran, esti considerat si mai ruginit si ca deja ai obiceiuri negative pe care un mentor nu doreste sa le schimbe. Practic esti considerat prost batran.
In schimb, un prost mai tanar, pentru ca nu are mintea plina de traumele experientei, sunt considerati mai maleabili.
Asta e doar o observatie legata de varsta si de ageism, dar observatia poate fi transferata si la toate varstele si in raport cu alte abilitati.
“Shoshin” este un concept care provine din traditia Zen a budismului japonez si se referă la abordarea lucrurilor cu o atitudine deschisă, curioasa si lipsita de prejudecati, asemanatoare unui incepator sau unui copil.
Se mai numeste si “mintea incepatorului”.
Un incepator, are mai putine preconceptii, automat este mai maleabil. Cu totii putem fi incepatori in ceva. Cand a fost ultima oara cand ai invatat ceva pentru prima oara?
Asadar, sa fii prost, in contextul acestei sectiuni din articol echivaleaza cu lipsa de experienta. In acest caz poate fi un atu, pentru ca poti aborda lucrurile total diferit.
Un doctor din Ungaria, Ignaz Semmelweis, a fost luat drept prost cand a spus ca doctorii care asisteaza nasteri, ar trebui sa se spele pe maini dupa operatiile de autopsie. Se pare ca pe vremea aia era comun ca un doctor sa faca si autopsii si sa si aduca bebelusi pe lume. All in a day’s work.
Florence Nightingale, o statisticiana, a propus o chestie asemanatoare de pe urma observatiilor pe care le-a facut in urma Razboiului Crimeii, analizand cazurile de infectii din spitalul de razboi in care lucra.
Aceasta a descoperit ca infectiile se transmiteau cu usurinta de la un caz la altul si ca spalatul corect pe maini, poate salva vieti (Iti recomand sa citesti acest articol despre istoria spalatului pe maini, e foarte revelator.)
Desi Semmelweis si Nightingale au fost niste pionieri, nu a fost suficient ca ideile lor sa se impuna, chiar au fost luate in deradere de catre doctorii care se credeau mai destepti :).
Totusi, abia din 1980, practica spalatului corect pe maini a ajuns o tehnica esentiala in evitarea infectiilor, cand CDC-ul a trebuit sa reactioneze la o serie de epidemii legate igiena precara.
E interesant cum ceva pe care il luam in deradere, poate deveni peste ani o chestie fara de care nu ne putem imagina viata de zi cu zi.
Din acest motiv este important sa fim “prosti” si sa fim flexibili in gandire si sa abordam lucrurile cu mintea incepatorului.
Prostii au mai multi prieteni, pile si relatii
Atunci cand te crezi prea destept, tinzi sa fii si mai singuratic si probabil ca incerci sa limitezi expunerea ta la prostie, in asa fel incat sa nu te afecteze.
Dar este asta o idee buna?
Ti s-a intamplat vreodata ca cineva sa te saboteze doar pentru ca i-ai intimidat cu inteligenta ta?
Mie da.
Am realizat ca uneori, din propria-mi ignoranta, am incercat sa imi manifest inteligenta si cunostintele si prin dorinta mea de a iesi in fata, am facut ca alte persoane sa ma dispretuiasca si sa ma ignore, cand eu de fapt imi doream exact opusul, sa fiu inclus si sa devin un parte a grupului.
Uneori nu este important ce spui, ci mai degraba cum spui.
Eu personal, am tendinta de a suna uneori arogant, pentru ca (pare ca) am mare incredere in ceea ce spun, chiar daca in mintea mea am dubii. Acest lucru se manifesta mai ales in scris si in discutiile in care eu explic ceva, pentru ca dau impresia ca citez din studii sau din carti.
Problema de obicei este comunicarea mea non-verbala si faptul ca de multe ori fata mea nu exprima suficiente sentimente.
Din acest motiv, pentru a nu aliena anumite persoane din discutiile pe care le controlez, tind sa adaug disclaimere.
Cateva exemple:
- Poate gresesc, dar asta este parerea mea actuala, sa imi spui te rog daca crezi altceva
- Pana acum, am facut lucrurile in felul acesta si asta a functionat pentru mine, dar sunt deschis sa incerc si alte metode
- Nu stiu daca asta este cea mai buna metoda de a face lucrurile, dar asta am incercat
- Sincer, asta este o chestie la care mai am de lucru, inca nu simt ca stiu foarte bine acest lucru
Uneori, chiar ma prefac ca nu stiu cum functioneaza lucrurile, pentru ca stiu ca asta o sa ii ajute pe altii sa se deschida si sa se simta mai bine in preajma mea, pentru ca imi pot explica lucrurile asa cum trebuie.
Este asta un artificiu de manipulare?
Poate ca da, dar e extrem de eficient si de multe ori mi s-a demonstrat ca e mai bine sa tac si sa urmez calea sugerata de alte persoane, decat sa vorbesc si sa imi impun propria-mi viziune.
Din cand in cand e bine sa nu fii tu persoana care conduce orice grup, pentru ca le dai ocazia altora sa se evidentieze si sa invete lucruri noi.
Ce am observat e ca oamenii pe care eu ii consideram prosti au mai multi prieteni cu care tin legatura, o viata sociala mult mai dezvoltata decat a mea si o retea de relatii mult mai mare.
De fiecare data cand cineva ma intreaba daca stiu un doctor, un avocat, un mecanic, un meserias, un “orice”, eu dau din umeri, pentru ca de-a lungul anilor m-am dat prea destept si nu am cautat sa dezvolt o retea de oameni care sa ma ajute si pe care sa ii pot ajuta la randul meu, am cautat doar sa umblu cu oameni la fel de inteligenti sau mai inteligenti ca mine. Mi-am creat propria bula din care acum mi-e greu sa ies.
Sa leg relatii cu oameni de toate felurile si de toate meseriile nu a fost niciodata un atu personal si nu am reusit sa creez astfel de relatii. Acest tip de networking nu am stiut niciodata sa il dezvolt si sa il mentin viu, asadar trebuie sa recunosc ca este o chestie la care mai am foarte multe de lucrat.
Prostii par mai usor de abordat si pare mai simplu sa faci small talk cu ei ca poti vorbi si despre vreme. Uneori asta, un astfel de small-talk e suficient ca sa pui bazele unei relatii mutual-avantajoase, asa ca tot ce trebuie sa faci este sa lasi acasa atitudinea de om destept si sa fii curios de fiecare om peste care dai.
Cine stie ce poti invata de la el.
Prostii sunt deseori subestimati
In 1998, la cupa Mondiala din Franta, Lilian Thuram a dat singurele lui 2 goluri, in acelasi meci, din aceeasi pozitie, in 142 de selectii pentru nationala Frantei. Cele 2 goluri au fost utile in a duce Franta in finala pentru Campionatul Mondial, turneu gazduit tot de ei.
Din punct de vedere al abilitatii de a marca goluri (si vei vedea ca nici la assist-uri nu statea prea bine), Thuram era un jucator de care nu prea trebuia sa iti fie frica. Era un jucator prost din punctul asta de vedere.
Nici la capitolul pase de gol nu a stat prea bine.
Acesta a dat 17 pase de gol in 683 de meciuri. Adica cam 1 pasa de gol la vreo 40 de meciuri. La cate meciuri se jucau pe vremea lui, dadea cam un gol si o pasa de gol pe sezon sa spunem.
Uneori, iti doresti sa fii subestimat, iar daca cei din jurul tau te percep ca fiind un prost, poate lasa garda jos si isi dezvaluiesc secretele.
Sunt situatii, mai ales in cele de competitie, unde sa fii prost poate fi un atu, pentru ca lumea nu o sa fie atenta la tine si o sa te lase in pace. Asadar, ai ocazia sa devii un fel de lebada neagra, la care nu se asteapta nimeni.
Nassim Taleb a scris o carte intreaga pe tema asta a evenimentelor de tip “lebada neagra”, care reprezinta este un mod de a explica un eveniment surprinzator, de mare impact socio-economic si care nu poate fi explicat decat dupa producerea lui.
Cam asta face Tesla acum cu industria auto.
Toata lumea i-a considerat nebuni, dar are in prezent este compania cu mai mare valoare pe bursa si inregistreaza mai mult profit decat multe dintre companiile producatoare de masini, desi produc mult mai putine masini ca volum.
Prostii sunt mai putin fricosi
Probabil nimic nu caracterizeaza prostia pentru mine, personal, decat lipsa fricii.
Cand nu intelegi riscurile unei anumite situatii, pentru ca probabil habar nu ai cu ce se mananca, poti profita de oportunitati incredibile, pentru ca nu vei fi paralizat de frica.
Sa incepi un business in industria modei de obicei este direct o idee sortita esecului. Lipsa de relatii, de conexiuni directe cu producatori si furnizori si lipsa generala de cunostinte te pot aduce rapid la faliment.
Totusi, exact aceste lipsuri si “incapatanarea ta de om prost” te pot scoate la suprafata.
Sara Blakely, a avut o idee geniala, dar a luat o decizie considerata nefericita si anume sa intre in industria de haine modelatoare pentru femei.
Aceasta nu avea nicio experienta in industria modei sau in antreprenoriat si chiar ea se considera total nepregatita.
Cu toate acestea, ea nu s-a lasat descurajata si a ignorat riscurile asociate cu intrarea intr-o industrie noua si competitiva.
5000$ de dolari de inceput si multa multa multa multa munca, au adus-o in punctul de a crea Spanx, o serie de produse care acum se vand de sute de milioane de dolari/an si are o companie evaluata la miliarde.
Este succesul ei un caz de bias al supravietuitorului? 100%. Multi intra in afaceri, foarte putin reusesc. Totusi, multi dintre antreprenorii de succes, nu sunt neaparat si persoane cu un IQ ridicat. Uneori timing-ul si ideea sunt mai importante decat abilitatea ta de a rezolva probleme logice.
Incapatanarea de om prost te poate duce mai departe decat abilitatile unui om destept.
Oricum, oricat de inteligent ai fi, degeaba ai o idee geniala daca nu o executi.
Cum spunea si Derek Sivers intr-un articol foarte popular printre antreprenori, despre valoarea ideilor:
ideea este un multiplicator
- IDEE ORIBILA: -1
- IDEE SLABA: 1
- IDEE ASA-SI-ASA: 5
- IDEE BUNA: 10
- IDEE GROZAVA: 15
- IDEE GENIALA: 20
executia conteaza
- FARA EXECUTIE: 1$
- EXECUTIE SLABA: 1000$
- EXECUTIE ASA-SI-ASA: 10.000$
- EXECUTIE BUNA: 100.000$
- EXECUTIE GROZAVA: 1.000.000$
- EXECUTIE GENIALA: 10.000.000$
Acum inmulteste-le pe cele 2 :).
Tin minte cand am vazut prima oara o Cartofisserie, mi-am zis: “Doamne ce idee proasta, cine e idiotul care crede ca poate vinde cartofi prajiti la cornet?”.
Milioane de euro in vanzari mai tarziu, fondatorii de la Delaco se freaca pe maini, iar prostul real din poveste sunt eu, pentru ca replica mea s-a manifestat doar din cauza fricii mele de esec care exclama intrebarea de mai sus.
***
Ai putea spune ca acest articol de fapt nu se refera la prosti, ci mai degraba la oameni care actioneaza in ciuda adversitatii, riscurilor, neajunsurilor intelectuale si in ciuda faptului ca toata lumea poate ca le cere sa renunte.
Da, ai dreptate.
De aceea am spus ca este un articol subiectiv si poate ca am generalizat pe alocuri de dragul de a-mi explica punctul de vedere.
Si ca sa vezi un exemplu de gandire paralela (sau multiple discovery), cineva a scris un articol hiperviral in Romana despre aproape aceleasi lucruri pe care eu le-am detaliat in acest articol, doar cu exemple sale specifice.
Ironia face este ca este exact persoana care detine compania care administreaza hosting-ul acest blog.
Diferenta dintre cele 2 articole este ca Andrei Chira analizeaza lucrurile din perspectiva oamenilor destepti, eu incerc sa analizez lucrurile din perspectiva oamenilor prosti, dar in mare spunem cam aceleasi lucruri si incercam sa oferim argumente similare.
Articolul lui este totusi ceva mai patrunzator, pentru ca ii loveste pe mai multi in orgoliu. De fapt despre asta e vorba aici, din orgoliu ne credem prea destepti ca sa facem lucrurile care suntem importante si din orgoliu pe consideram uneori mai presus decat altii. Totusi, tot din orgoliu, ne rapim singuri de oportunitati.
Succesul peste noapte dureaza 10 ani. – Jeff Bezos
PS: De ce nu am stiut despre articolul mentionat mai sus, scris de Andrei Chira? Pentru ca fix in perioada in care articolul era popular, eu revenisem in Romania in vacanta din Irlanda si ma intalneam cu toata lumea la cafele si la ceai, inclusiv cu persoana ce avea sa devina viitoarea mea sotie. 10 ani mai tarziu, scriu un articol despre aproape aceleasi lucruri :). Ce amuzanta este viata.