O lume a secretelor

Aici ne invartim.

Precum niste titirezi cuprinsi de disperare. Si de regrete. Mereu vrem sa ascundem ceva. Tot timpul ni se pare ca cei din jur vor sa ne fure asul din maneca. Si ca privirea lor ascunde umbre. Ca au si scos armele si ne-au luat la tinta cu o adevarata pasiune. Dar, de fapt, resentimentele sunt pasiunea noastra. Ele ne tin pe loc si ne transforma in niste catei ce vor sa inainteze desi la celalalt capat al zgardei se afla niste dinozauri.

Cam 90% dintre comentariile in urma articolelor mele sunt laude si aprecieri pozitive. 10% sunt critici si dezaprobari. Procentele sunt mai mult decat incurajatoare. Cu toate acestea, mi-a luat ceva timp sa realizez ca nu are rost sa ma supar atunci cand sunt criticat.

Brian Tracy ne invata sa nu mai luam la modul personal remarcile celor din jur. Care pot fi rautacioase, pot veni din partea unor persoane invidioase si pline de frustrari. Sau pot fi indreptatite. Dar ca, indiferent de motivul pentru care a fost formulata acea critica, ea te poate atinge si influenta doar in masura in care tu accepti asta.

Ma intreb insa, cand voi rezolva dilema de a gasi un echilibru intre pastrarea calmului si ignorarea criticului, sau mai rau, “atacatorului” si riposta care sa ii arate ca nu e atat de tare pe cat se crede. Oare cum o fi mai bine? Pentru ca, din pacate sau din fericire, un lucru e cert. Nu poti fi impasibil la infinit. Si nu poti trece cu vederea porcariile.

Oare unde ar trebui trasata aceasta linie? De a nu fi prea defensiv si de a trata circumspect parerile contrare. Si, in acelasi timp, de a nu fi incasatorul de serviciu.

Indiferent de situatie insa, trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca resentimentele ne tin pe loc. Ne blocheaza ascensiunea. Ne bareaza calea si apoi ne rad in nas. Si ca, secretele noastre nu sunt atat de spectaculoase intotdeauna incat sa ne ferim de posibili spioni ai serviciilor secrete.

Cred ca uneori pur si simplu ne agitam fara rost  :)  .

10 thoughts on “O lume a secretelor”

  1. Hmmm, incep sa imi fac obicei din a-ti comenta posturile… nu stiu daca e bine sau rau :))

    Criticile sunt bune atata timp cat sunt constructive. Daca nu sunt constructive, fiind baiat destept, vei sti sa scoti ceva constructiv din ele. Din toate experientele se poate invata, iar uneori ai impresia ca din experientele negative, din critici poti invata mai repede si probabil fiindca iti exste aratat un punct de vedere mai “verde in fata” decat o vorba buna.

    Ideea e , nu sa atragi critici, ci sa cauti comunicare, opinii si sa incerci ca toate se le faci cu un scop, fie pentru tine fie pentru cei ce iti citesc blogul… (dar astea sunt sigur ca le sti deja)

    Uneori chiar daca am lovi echilibrul, nu cred ca ne-am da seama pentru ca in momentul urmator se va ivi o situatie sa rupi echilibrul… tot timpul va fi o oscilatie… ideea e ca oscilatia sa fie pe o panta ascendenta :D

    Mult succes !

  2. Placerea e a mea… daca nu mi-ar fi placut ce scri, nu ti-as fi comentat ;)

    Astept viitoare posturi … si continua sa le twitter-esti… ca nu am rss (ups)

  3. Da… am uitat sa mentionez… de la Adrian Soare , de pe twitter tot iau linkurile :) , oricum as mai fi dat o tura pe blog din cand in cand, dar asa ma tine el la curent

  4. nu face deosebire intre ceea ce poti si ar trebui sa intrebi si sa vorbesti.presupune doar si traieste in frumusetea legaturii.de dependenta nu trebuie sa ti fie frica.

Comments are closed.