Nu poti sa faci doar ce-ti place

Am inceput sa aud in jurul meu prea des zicala: “daca nu faci ce-ti place nu poti fi fericit” incat am ajuns sa fiu scarbit de ea. Singurul lucru care merita retinut din zicala asta e ca in loc sa faci de dimineata pana seara o activitate care pur si simplu nu ti se potriveste, mai bine cauti sa iti canalizezi energia spre dezvoltarea pasiunilor tale. Stii sa canti la pian si iti place la nebunie? De ce sa nu faci bani din asta. Te pricepi sa inveti pe altii o limba straina? De ce sa nu devii profesor in loc sa lucrezi ca si contabil? Pleci in fiecare wknd la munte? Te-ai gandit sa faci bani ca ghid montan sau din organizarea de tabere si evenimente de team-building?

Despre asta e vorba in: Fa ce-ti place ca sa fii fericit.

In acelasi timp, prea multi folosesc asta doar ca o scuza ca sa nu faca ceea ce TREBUIE sa faca, doar pentru ca e dureros. Poate nu-ti place sa speli vasele, dar daca n-o faci in curand n-o sa ai o farfurie in care sa mananci trei linguri de ciorba si o sa ajungi in spital. Poate nu-ti place sa faci sport, dar daca n-o faci in curand vei ajunge plin de sunci si cu medicamentele la pat. Poate nu-ti place sa tragi de tine cand ceva trebuie terminat, dar daca n-o faci vei ajunge sa incepi mereu lucruri si sa nu termini nimic nicodata.

Identifici chiar acum ceva ce nu-ti place sa faci dar stii ca trebuie sa faci?

12 thoughts on “Nu poti sa faci doar ce-ti place”

  1. Ei no, nici mie nu-mi place sa spal vase si sa dau cu aspiratorul. Asta ar deveni o problema doar daca viata mea ar fi plina de neplaceri din astea si la job si acasa si in relatie. Presupun ca e vorba doar de procentul de “neplaceri” pe care le traiesti – daca e prea mare probabil ca esti nefericit…

  2. “daca nu faci ce-ti place nu poti fi fericit” nu cred ca se refera la tot ceea ce faci, ci in mod special ce faci in plan profesional! ;) si sa recunoastem: ce-l ce face ceea ce-i place la munca e un norocos (si el, dar si cei din jurul lui). By the way, eu ma consider o norocoasa! ;)

  3. Idea asta s-a clarificat recent si in mintea mea. A fost luat foarte pe val “trebuie sa faci ceeace iti place, si daca nu faci ceeace iti place vorbeste cu scarba de munca si de sef”.

    Hai sa zicem asa: cel mai bine e sa lucrezi independent intr-un domeniu care iti place, dar sa nici nu visezi la asa ceva pana nu te pui la punct si nu inveti sa faci ce trebuie facut…

    Daca intri in categoria oamenilor care viseaza la afacere proprie dar nu-si fac munca la lucru ci doar trag de timp, chiar ca BUCURA-TE ca ai un salar amarat si un sef care INCA nu te-a concediat.

  4. Adi,

    Ai mare dreptate.

    Si in psihologie apar cele 2 principii:

    1. Principiul Placerii – sa faci ce-ti place
    2. Principiul Realitatii – sa faci ce trebuie

    Eu cred ca cel mai matur este sa faci @2, si apoi sa te rasplatesti cu @1.

    :)

    Succese!

  5. Chiar asa, ia sa incepem sa facem si ce nu ne place, ca sa ne bucuram mai tare de ceea ce ne place. Foarte bine zice Scoala de seductie.

    E mai interesant cand TREBUIE sa faci doar ceea ce iti place…daca trebuie facut, parca isi pierde din placere.

  6. E una din vechile nade… care par toate ca ies la lumina… ajutate si de nea’ internetu’…

    Si eu sunt aproape satul de ce filme apar (si nu numai filme) gen “teen” la care tinerii se uita neavand alta optiune si in care sunt propagate slogane gen:

    “Fa ce-ti place”
    “Simte-te bine”
    “etc etc…”

    … care nu duc la nimic bun… In crestinism si nu numai – in educatia parintilor – parca litera de lege era sa fii echilibrat in toate si sa incerci sa fii bun cu tine si cu toti din jur, sa ajuti, sa muncesti, sa inveti, etc, etc… a face ce-ti place de multe ori intra in contradictie fatisa cu a incerca sa fii echilibrat, educat, bine-crescut, muncitor, etc, etc…

    Cineva vorbea de principiul placerii si al realitatii… in psihologie :)
    sa faci ce-ti place… si sa faci ce trebuie…
    Oare animalele nu indeplinesc si ele aceste doua principii?
    Nu fac ce le place… si ce (le) trebuie?

    Oare principiul judecatii unde este… Judec, deci exist? Parca diferenta dintre om si animal tocmai la acest nivel se face… Omul judeca… animalul actioneaza instinctual… adica FACE … ce ii place si ce ii trebuie…

    Toate nadele de care vorbeam … imi pare ca imping omul de la nivelul de OM la subnivelul de om, adica de animal instinctual… si chiar mai jos… in special in ce priveste instinctul sexual care este exacerbat… Parca si animalele au instinct sexual… pentru proceere, nu? Omul de ce se coboara sub nivelul animal din acest punct de vedere? Pentru placere in principal si rareori pentru procreere, chiar pentru crima (avort) in cazul in care se intampla (accidental?) sa procreeeze?

    eu asa vad lucrurile… Sa fim liberi… sa ne drogam… sa luam atitudine … sa… dar in special FARA sa judecam… Cu cine s-au luptat prima si prima data comunistii? Cu INTELECTUALII… De ce? Ca .. judecau. Cu cine se lupta democratia? Tot cu intelectualii… Le da de lucru… munca munca si iar munca… ca oricum posturile cheie (a se citi cu putere de decizie) numai pe competente nu se dau… iar daca cineva gandeste prea mult si prea departe… este usor-usor indepartat… sau i se limiteaza accesul… ca .. poate afla prea multe…

    PS: Nu trebuie sa aflam decat ce vor ei sa aflam… nu trebuie sa gandim decat ce vor ei sa gandim… adica… zero daca se poate… daca putem fi toti o turma de animale fara judecata, ar sta probabil foarte fericiti conducatorii nostri in scaunele pe care le ocupa (temporar?)…

    PPS: Si ca sa inchei… stiu ca scrie undeva… “In lume necazuri veti avea… dar indrazniti ca EU am biruit lumea” … desi se pare ca a fost ucis in lume… si de catre lume… nevinovat fiind…

    Acum ni se serveste ca putem fi fericiti… si sa facem ce ne place… ca sa fim fericiti… Nu cutez sa ma gandesc ce i-ar placea sa faca unei minti criminale sau pedofile sau…… Voi cutezati sa ganditi la ce inseamna sa FACEM ce ne place ??? Sau vreti sa FACETI ce trebuie??? Sau sa le imbinati intr-un mod armonios si fericit??? Vad ca “inca” mai ganditi… acuma… fiecare cat poate… Vorba ceea.. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere… faza e ca… se pare ca… din ce in ce mai putin “nu e” se gaseste din abundenta…

Comments are closed.