Nascuti pentru a alerga – de ce reusesc unii oameni sa alerge +100km ?

“In Africa, in fiecare dimineata se trezeste o gazela. Ea stie ca daca in acea zi nu va alerga mai repede decat cel mai rapid leu, va muri sfasiata.

In Africa, in fiecare dimineata se trezeste un leu. El stie ca daca in acea zi nu va alerga mai iute decat cea mai inceata gazela, va muri de foame.

Nu conteaza daca esti leu sau gazela. Important este sa te prinda dimineata alergand!”

Am spus in articolul precedent de invitatia la lansarea cartii Nascuti Pentru a Alerga unde i-am intalnit pe Andrei Rosu, Gabi Solomon si alti alergatori, maratonisti, ultramaratonisti sau pasionati de alergare. Am promis ca dupa ce voi citi cartea ii voi face o recenzie.

Sunt carti care te informeaza, carti care te fac sa razi, carti care te plictisesc, carti pe care le uiti imediat ce le-ai terminat si carti care te pun pe ganduri, vin la momentul potrivit, te fac sa povestesti prietenilor despre ele si iti influenteaza viata.

M-am apucat de citit Nascuti Pentru a Alerga, imediat ce m-am intors cu ea acasa. Dupa doar doua capitole povestea reusise sa trezeasca in mine ceva ciudat. Un sentiment de “trebuie sa ma incalt acum si sa ies sa alerg”.  Ceea ce am si facut. Am iesit si am alergat 5 km. E greu de explicat sau de gasit cauza pentru care am simtit asta si nu stiu daca toti cei care au citit-o au avut acelasi impuls. Ce e insa foarte clar este ca daca traiesti intr-un mediu care presupune multa munca “intelectuala”, intalniri peste intalniri, esti fortat mereu sa fii pragmatic si sa te adaptezi sistemului…cartea e ca o gura de aer proaspat, te face sa iti aduci aminte de momentele cand erai copil si zburdai fara griji, cu zambetul pe fata, doar din placerea de a alerga.

Nascuti pentru a Alerga – tribul ascuns, ultra-alergatorii si cea mai frumoasa cursa pe care lumea n-a vazut-o niciodata ” este prima traducere in romana a cartii lui Christopher McDougall, “Born to Run – A Hidden Tribe, Superathletes, and the Greatest Race the World has Never Seen”. Este prima carte aparuta sub ingrijirea Preda Publishing care si-a propus sa aduca in limba romana cele mai tari carti din domeniul alergarii, maratonului, triatlonului, etc.  Este o nisa neacoperita de editurile din Romania si eu, personal, abia astept urmatoarea carte.

Cartea se concentreaza pe povestea unui trib din Copper Canyon, Mexic, renumit pentru rezistenta fenomenala a membrilor lui in alergarile pe distante lungi si pentru faptul ca indienii “Tarahumara” alearga constant peste 100km incaltati in niste sandale facute  manual din cauciucul rotilor uzate de masina si prinse de picior cu niste sfori. Intrebarea care il framanta pe Mc Dougall este: cum reusesc oamenii astia sa alerge atat de mult FARA SA SE ACCIDENTEZE?

Inainte sa citesc primele pasaje din carte, ma asteptam sa citesc o carte cu specific tehnic, cu metode de antrenament, cu explicatii, ca in cartile clasice despre inot, karate, ski sau alte sporturi. Nu este asa. Nascuti pentru a alerga este mai mult o carte poveste – documentar – manual de alergat – thriller.

Povestea incepe cu autorul, macinat de dureri provocate de accidentari, afland despre indenii Tarahumara, plecand in Mexic, incercand sa dea de membrii tribului ca sa le afle secretele. Ritmul e alert, te identifici cu personajul chiar daca nu ai mai alergat niciodata in viata ta si amanuntele iti sunt servite treptat, gradual, ca intr-un film bun.

Dincolo de povestea indienilor Tarahumara si a secretelor lor, cartea are cateva capitole dedicate morfologiei si biomecanicii alergarii.

Am aflat pentru prima oara ca unul din motivele pentru care putem alerga distante enorme este ca oamenii sunt printre putinele specii care se racoresc in timp ce alearga. Daca ne hidratam constant putem alerga zeci de ore, fara oprire, cu un ritm sustinut, pe distante de peste 100km.

Prin contrast, gazelele, antilopele, iepurii, animalele de prada se racoresc doar cand se opresc. Ating viteze mari pe distante scurte dar dupa 10 – 15 minute de alergare trebuie sa se opreasca pentru a se racori.  In Africa sunt triburi care vaneaza in continuare gazele alergand dupa ele pana le epuizeaza si apoi le prind cu mainile goale.

O alta parte importanta a cartii “Nascuti pentru a Alerga” insista pe forma de alergare practicata de indienii Tarahumara. McDougall insinueaza si aduce argumente conform carora rezistenta incredibila in alergare se datoreaza foarte mult faptului ca oamenii acestia alearga “aproape” desculti. Asta ii forteaza sa aterizeze la fiecare pas pe partea din fata a talpii piciorului si, ca urmare, riscul de accidentare(tendinite, fasciita plantara, dureri in genunchi) este mult mai mic. Un capitol intreg este dedicat luptei impotriva pantofilor de alergare cu talpa groasa si  a tot felul de metode de protectie a calcaiului inventate odata cu aparitia Nike in anii 70.

Teoria lui McDougall este sprijinita de mai multi cercetatori si medici care spun ca in timp ce alergam, talpile noastre au nevoie sa aiba un contact cat mai bun cu solul pentru a ne “mula” , a interpreta si a ne adapta in mod instinctual la fiecare pas. Un alergator incaltat in pantofi de alergare cu talpa groasa va fi tentat sa nu fie atat de preocupat de terenul pe care alearga pentru ca talpa il protejeaza, nu simte pietricelele, denivelarile si ca urmare va ateriza la fiecare pas prima oara pe calcai. Studiile care s-au facut pe banda de alergare au aratat ca aterizarea pe calcai, indiferent de protectie, transmite socul direct in genunchi. E ca si cum ai lovi cu un ciocan, cu o forta de 3-4 ori greutatea corpului tau, in mod repetat, direct in genunchi. Treptat, apar durerile si accidentarile.

Stilul de alergare “minimalist” sau “barefoot”, cum e denumit mai nou, incearca sa contrabalanseze prin pantofi de alergare cu talpa foarte subtire, sandale, sau chiar in picioarele goale. Esti fortat sa adopti o alta pozitie de alergare, aterizand pe partea din fata a talpii si fiind mult mai atent unde pasesti. Acum…pe tema asta sunt multe controverse. Eu alerg in prezent destul de minimalist sau uneori descult, dar nu pot sa sfatuiesc pe nimeni sa incerce la fel daca nu se simte confortabil asa.

Alt motiv pentru care autorul insista ca suntem facuti pentru a alerga, este forma si dimensiunea …fundului. In comparatie cu restul muschilor si raportat la dimeniunea corpului, omul are muschii fesieri, “gluteus maximus”, imensi. Muschii fesieri au un rol extrem de important in alergare.  Maimutele nu alearga si au muschii fesieri aproape inexistenti. Caii si oamenii, in schimb…! Gasiti cateva comparatii si studii foarte interesante pe tema asta.

Alte capitole in carte sunt rezervate pregatirii pentru maratoane sau ultramaratoane, avand in centru alergatori renumiti, ca Scott Jurek (unul din cei mai tari atleti pe distante lungi), tehnici de dieta si alimentatie, antrenament si atitudine.

Cartea merge in final catre povestea cu lux de amanunte a unei curse incredibile, in Copper Canyon, intre unii dintre cei mai tari alergatori americani la ultramaratoane si indienii Tarahumara, pe o distanta de aproximativ 75km.

Sunt foarte multe lucruri interesante in “Nascuti pentru a alerga”, dar nu vreau sa va rapesc placerea de a o citi sau sa va stric surprizele, spunand prea multe aici.

Concluzile mele, dupa ce am terminat de citit.

1. Alergatul pe distante lungi nu e doar pentru cativa “alesi” sau inzestrati cu talent natural pentru asta. Din contra, unii din cei mai mari maratonisti sau ultramaratonisti sunt departe de a arata ca in Men’s Health. Sunt unii oameni care termina IronMan la varste de 70 – 75 de ani. Daca ei pot, atunci oricine poate alerga un maraton.

2. Modul corect de alergare te ajuta sa ramai sanatos si sa te feresti de accidentari. Pe langa asta, scapi de kilogramele in exces care te deranjeaza.

3. Nu exista vreme urata, pe care sa nu poti alerga. Doar oameni moi.

De unde poti comanda cartea?

Cea mai simpla modalitate de a avea cartea este sa faci comanda pe siteul Nascuti pentru a alerga.

Costa mai putin decat un meniu pentru doua persoane la KFC si are efecte mult mai bune.

Eu nu primesc comision si nu sunt afiliat cu Preda Publishing.

Le-am promis ca le fac o recenzie pentru ca la randul meu m-am apucat de alergat si imi place ce au facut ei.

La urmatoarele carti pe care le vor scoate, voi face de asemenea, recenzii.