8 Lectii de viata invatate pe munte

Viata e ca o calatorie. O aventura continua. De cand te-ai nascut inaintezi. Nu te poti intoarce, nu poti da timpul inapoi. Treci prin vai adanci cand ti se pare ca esti singur si totul in jur e negru, cand problemele te coplesesc, familia nu te intelege, jobul scartaie, prietenii nu sunt acolo si apoi in cateva luni sa fii pe culmi, sa ti se para ca toata lumea e a ta, toti te aplauda, toti te sustin, esti iubit si admirat. Si apoi ciclul se repeta.

Mount_Everest

Am fost la munte recent. Iubesc muntele. De cand eram copil imi aduc aminte cu cata placere urcam traseele si cata curiozitate aveam : oare ce e dincolo de varful ala. Mi-a placut sa descopar mereu. Ce este dupa asta? Daca ajung in varful ala oare ce o sa vad? In weekendul asta am realizat cat de mult seamana viata cu o tura pe munte. Fiecare din noi are propriul munte pe care vrea sa il escaladeze. Tu ai un vis chiar acum la care te gandesti de multa vreme si lupti sa il atingi. E muntele tau.   O sa impartasesc cu voi cateva lectii invatate pe munte :

1. Mersul pe munte nu e pentru cei slabi de inima.

Daca te-ai obisnuit sa stai zi de zi cu telecomanda in fata televizorului si regimul tau alimentar consta in fast-food si cola, un pic de antrenament inainte nu strica. urcatul pe munte incepe inainte de a urca pe munte :

Lectie de viata : Cand incepi sa lupti pentru visul tau, pregateste-te inainte. Documenteaza-te. Afla tot ce poti afla.

2. Un munte are pe traseu suisuri si coborasuri.

Cand simti ca ai ajuns in varf, Hop, mai ai o vale de trecut pana incepe urcusul final. Sunt locuri unde trebuie sa schimbi directia pentru a ajunge in varf.

Lectie de viata : Mereu vor fi suisuri si coborasuri. Viata e formata din esecuri si succese. Unele mai dese, altele mai rare. Pastreaza-ti mereu privirea pe scopul final.

3. Atunci cand gresesti traseul, cea mai buna decizie este sa te intorci.

Intoarce-te imediat in punctul in care ai luat-o in directia gresita.O deviatie cu un grad pe traseu poate reprezenta o abatere de cateva sute de metri peste o ora, daca vei continua s amergi in directia gresita.

Lectie de viata :  Cea mai buna decizie pe care o poti lua cand ai facut o greseala este sa recunosti greseala, sa te intorci, sa o repari si sa mergi mai departe. Negarea te va duce tot mai departe de visul sau obiectivul tau.

4. Pe varfurile mai inalte senzatia e mai misto.

Am vazut multe grupuri de turisti care merg la munte cu masina, parcheaza pe marginea strazii, urca o suta de metri pana la o cascada, fac poze si se intorc acasa. Nimic de condamnat la asta. Nu toti vor sa urce pe munte. Cand eram in tabere in timpul liceului 80% din participanti nu ieseau din perimetrul taberei. Dar senzatiile puternice le traiesti pe varf. Cu cat mai inalt cu atat mai bine. Imi aduc aminte de un episod cand eram pe vf. Moldoveanu(cel mai inalt din tara) si vremea era incredibil de clara. Senzatia ca esti in cel mai inalt punct din Romania, impletita cu vederea absolut superba pe care o aveai de jur imprejur pana la orizont nu se pot descrie.

Lectie de viata : In jurul tau vor fi mereu oameni mici cu obiective mici, oameni mediocri cu obiective mediocri si oameni care vor sa zboare cu vulturii, care isi seteaza vise indraznete, care sunt priviti de ceilalti ca niste fanatici, niste nebuni care vor sa schimbe lumea. Si totusi, cei care au parte de senzatiile puternice sunt cei care isi pun vise indraznete..

5. Cu cat te apropii de varf, cu atat poteca e mai ingusta.

Locurile inaccesibile nu sunt vizitate de multi deci daca esti o persoana care sufera de agorafobie n-ai de ce te teme pe munte.

Lectie de viata : Autostrazile sunt pentru multimi. Potecile sunt pentru temerari. Cateodata stii ca mergi in directia corecta atunci cand nu merge nimeni cu tine. Cand faci un lucru care altora li se pare nebunesc e normal sa te simti singur. Nu dispera. Autostrazile sunt pentru cei care vor confort, vor ceva sigur si caldut, vor ceea ce toata lumea poate avea. Varfurile sunt pentru cei care viseaza.

6. Tu impui ritmul care te duce in varf.

Recunosc, imi place sa merg repede pe munte. Ma uit la locul in care vreau sa ajung, ma gandesc in cat timp vreau sa ajung si plec la drum in ritmul pe care eu il impun. De-asta sunt prieteni care nu vor sa mearga cu mine pe munte. Pentru ca trag de ei si nu ma opresc decat sa-mi trag sufletul pana ajung in varf. Pe masura ce mergi incepi sa obosesti. Picioarele refuza sa te asculte. Simti intepaturi in gambe si in coapse. Incheieturile tipa si iti spun sa te opresti. Si tu continui sa urci. Ca sa ajungi in varf.

Lectie de viata : Singurul care iti poate pune piedici cand vrei sa iti atingi visul esti tu. Tu decizi cat de repede vrei sa ajungi acolo. Tu stii care sunt resursele pe care le ai. E firesc sa apara momente de oboseala. E firesc sa simti ca nu mai poti. N-o sa te dai batut dintr-atat, nu?

7.  Din cand in cand pe munte mai si cazi.

Mai aluneci, te mai duci vreo 5 metri in jos. Uneori cei care urca inaintea ta din neatentie starnesc niste pietre la vale care te pot lovi. Alteori alegi un traseu care te duce la o stanca pe care n-o poti urca.

Lectie de viata : Obstacolele. Apar mereu. Cineva spunea : obstacolele sunt doar scarile care ma ajuta sa urc. Obstacolele sunt puse acolo ca sa vezi cat de mult iti doresti sa treci de ele. Zidurile sunt puse acolo ca sa ii opreasca pe cei care nu-si doresc cu adevarat sa continue. Obstacolele apar mereu in viata. Uneori te vor lasa lat de oboseala. Alteori iti vor macina ego-ul . Alteori te vor umili in fata celor care te cunosc si care vor rade de tine. Alteori te vor indarji mai tare. Sunt perioade cand poti merge pe strada fara un ban in buzunar sau cand tocmai te-ai despartit de cineva drag si simti ca esti terminat. Inseamna asta ca nu esti bun de nimic? Inseamna asta ca nu-ti poti atinge visul?  Inseamna ca poti lua o pauza, iti poti aduna fortele si poti ataca din nou. Obstacolele sunt facute ca sa fie trecute.

8. Varful e un loc unde stai foarte putin.

Da, e acolo. Da, te lupti ca sa ajungi in varf. Da, treci peste obstacole, peste oboseala, peste sete, peste foame, peste ploaie, peste bocancii care te rod, peste greutatea rucsacului din spinare. Ajungi in varf. Te bucuri de privelistea superba pe care o ai in fata. Apoi e timpul sa cobori si sa cuceresti alt varf.

Lectie de viata : Cu efort, visele pe care le ai pot fi atinse. Totusi ele sunt doar momente care tin putin. Te lupti pentru niste senzatii care dureaza foarte putin. Nu-ti fa un singur scop in viata. nu-ti construi viata in jurul unui singur vis. Il vei atinge, te vei bucura si apoi nu vei sti ce sa faci in continuare.  Varful e un ,loc pentru care merita luptat, trebuie savurat, trebuie apreciat si trebuie parasit.  Si dupa ce l-ai parasit iti dai seama ca de fapt calatoria a meritat mai mult decat atingerea varfului. Acolo ai invatat atat de multe despre tine, despre altii, despre viata.

Cand aveam 20 de ani mi-am pus in cap sa urc pe Everest pana la 30 de ani. Am implinit 27 si parca timpul fuge de mine. Si totusi mai am trei ani.

E randul tau !

Spune-mi in comentarii ce vis ai. Ce vrei sa realizezi? Ce iti doresti mai mult decat orice?

P.S. Un montaj cu niste secvente din weekendul trecut :) Sper  sa va placa.

34 thoughts on “8 Lectii de viata invatate pe munte”

  1. Ah, ce dragut, park adventure-ul de la Capra! L-am zarit la un moment dat si pe prietenul meu GMK, pe una din platforme. Dar tot te tin minte ca n-ai mai venit la Montaniada! :P

  2. Mi-a placut filmuletul. Am fost si eu de curand la munte, la Rosia Montana:) Ai dreptate ca nu stai mult in varf, dar merita sa ajungi acolo. Traiesti intens momentul, faci poze, iar privelistea e superba.

  3. 1. puteam sa jur ca ai ales ca destinatie balea.
    2. adi soare la bustul gol. nu vezi imaginea asta prea des.
    3. nu m-am documentat prea bine inainte de a porni pe cararea spre visul meu si cand am ajuns in varf am fost dezamagita pentru ca ceea ce mi-am imaginat eu exista doar in filme… dar inca urmez cariera pe care mi-am ales-o cu placere pentru ca am ochit un varf mai inalt decat cel pe care sunt acum si mai am putin de urcat pentru a-l atinge.

  4. foarte tare articolu….stiu feelingu care e acolo sus..muntele e o parte din viatza mea

    Multe carari insorite!

  5. foarte foarte misto! chestiile pe care le traiesti pe munte nu le mai traiesti nicaieri; as mai zice 2 chestii, care la mine cel putin se aplica:
    nu intotdeauna varfurile cele mai inalte sunt cele mai grele, si mai ales trebuie savurat timpul petrecut urcand la fel ca timpul petrecut in varf, mai ales ca uneori cea mai placuta vedere nu e de pe varf

  6. Referitor la 6, tocmai de-aia trebuie ca primul să fie cel care merge cel mai încet. Mai mult decât atât, cunosc persoane lente (la pas, zic) care se descurcă mult mai bine fiind primele. Iar dacă te ştii că nu îţi convine să străbaţi trasee împreună cu oameni care nu ţin pasul, n-o face. Decât să vă rătăciţi, mai bine îţi restrângi grupul.

    Apropo de video, am impresia că te cam grăbeşti. Nu oboseşti prea repede? :D

  7. superb, muntele este poate cel mai frumos si mai relaxant mediu, asta daca esti pregatit pentru el si il respecti, sper sa ajung si eu pe Fagaras weekendul ce vine.

  8. Daca pana acum visele mele erau sa “ating” anumite varfuri si anumite locuri. Acum varful meu este reprezentat de copilul care ne-a aparut in familie. Vreau sa in invat valoarea unei excursii pe munte si placerea pe care ti-o ofera plimbarea pe acolo!
    P.S. Iar Fagarasul cred ca este locul perfect (pentru mai tarziu), pentru un fel de incununare a acestui proces de invatare, pentru ca are “talentul” de a impresiona prin marime si prin frumusetea privelistilor! ;)

  9. visul meu este sa ajung cabanier in fagarash:P, sa ajung intrun an pe propriile picioare si sa nu mai stau acasa la parinti:p…si am 17 ani jumate momentan:D:P

  10. Mi-ai stârnit interesul de a urca pe un munte. :)

    Dincolo de asta, lecțiile de viață pe care le-ai subliniat sunt foarte relevante și îmi place comparația pe care ai făcut-o.

    Și pobabil că mulți dintre noi, ajung la un moment în care corpul cere o pauză, cei din jur sunt obstacole, zidurile apar din ce în ce mai des. Dar, la fel ca pe munte, totul ține de ambiție. Să te uiți mereu la vârful ăla ce te așteaptă.

    Tu spuneai că ți-ai propus să urci everestul până la 30 de ani. Frumos și de rare ori aud ambiții de genul acesta. Sistemul ne-a învățat să ne propunem să avem o casă a noastră până la 30 ani. În esență, sistemul ne vrea nefericiți, pentru că bucuria vine din lucrurile (aprent) mici. Nu?

  11. Foarte misto filmuletul. Eu nu am fost niciodata la munte. Desi imi e frica de inaltime, in viitor o sa ma duc si eu cu siguranta.
    Ce imi doresc mai mult decat orice?
    Pai pe termen scurt imi doresc sa ajung capitanul scolii de fotbal. Desi inca nu sunt membru al scolii de fotbal, sunt optimist.
    Cea mai mare dorinta pe termen lung este sa joc la Dinamo Bucuresti. Si sa fiu capitanul echipei.
    P.S: Imi plac articolele tale. Tine-o tot asa!

  12. Daca ma uitam la lacul in care e ingropata biserica si era prin de deseuri, mda..trist. Insa am facut un traseu, am urcat pe detunata si peisajul e chiar superb! In presa momentan arata doar partile “suferinde” pentru a impresiona si pentru a inceta sa mai ia tot ce e bun de acolo:)

  13. La 20 de ani am fost pe Mont Blanc. La 21 am avut prima afacere, cu urcusuri si coborasuri.Vara asta plec sa urc pe Elbrus. Everest? Pana in 35. Cu putin efort, un 7000 la anu’.

    Carari insorite!

  14. e 4 dimineata si tocmai mi-am facut incalzirea cu articolul tau. Plec in Piatra Craiului ;)
    nimic nu se compara cu mersul pe munte… nimic nu iti da o asemenea maretie

  15. asa chef mi-a facut articolu asta ca am bagat si eu weekendu asta un Negoiu, si a fost beton, mai ales ca ne-a prins si ploaia.

    si cu atatea greutati si conditii naspa, imi tot venea in minte fraza asta: “Its all in your mind soldier”, si am reusit sa continui drumu pana la final fara probleme in ciuda conditiilor si a oboselii.

    Btw, uitati-va la Everest beyond the limit, ca e super tare !

  16. Tavi, exact ca tine ma gandeam si eu. Am fost la rafting pe Jiu si nu puteam sa nu ma gandesc cate lucruri pierdem cand ne inchidem mintile si uitam sa visam

  17. Foarte frumoase si realiste comparatiile. Ca tot a venit vorba de Balea, ma laud un pic : am plecat pe bicicleta din Mioveni (la 17 km de Pitesti) si am ajuns pana la Balea Lac si m-am intors la Curtea de Arges . 210km pe bicicleta in 3 zile. (Eh, asta sa demonstrez ca am si eu un pic din scoala vietii).

  18. …interesant articolul si filmulet:)…eu am facut in august varful Moldoveanu dar nu am avut noroc de vreme frumoasa ca tine…din pacate…maybe next time:)

  19. salut
    te admir f mult…vroiam sa te intreb unde sunt jucariile astea in care te-ai dat tu? [pe mail]:d
    ms anticipat have fun

  20. Salut, m-am regasit in tot ce ai scris… m-am regasit pentru ca ce ai scris este un mare ADEVAR. Eu sunt un vultur care toti il vad fanatic, insa restu traiesc ca niste bacterii pe suprafata unui tablou minunat… trebuie sa urcam cat mai sus. Tot ce ai descris am simtit cand am privid lumea de la crucea de pe caraiman, sau de pe cel mai mare turn industrial din tara, e langa Pitesti:Dhttp://www.youtube.com/watch?v=emZbQXGsyyg

  21. Pai sa stii ca si eu mi-am propus sa urk EVEREST poreclit de nepalezi MAMA UNIVERSULUI…. insa tot io am aflat ca cica e nevoie de 50000 de euro, pentru cazari transport ghizi organizari in tabere tuburi de oxigen… e foarte tentant pe acoperisul lumii, dar ce fac apoi????? epuizez totul… urmatorul munte cel mai mare dupa everest se afla pe marte Muntele Olympus are 25000 metri… oricat as visa tot nu ajung, oricat mi-as propune, ajung doar in imaginatie pe muzica preferata.

  22. Extraordinar articol! Dumnezeu sa te binecuvinteze! Mi se potriveste in calatoria mea spirituala catre Dumnezeu si rai… A fost un punct in care El m-a gasit si m-a mantuit, apoi au fost multe obstacole, cateodata batjocuri, acuzatii de fanatism, caderi…dar Scriptura spune ca NIMIC nu ma poate desparti de dragostea lui Hristos. Slava Lui!

    E cel mai frumos vis pe care il poate avea cineva in aceasta lume… E scopul pt care ne nastem si murim…sa ne pocaim, sa ne intoarcem la El, sa avem o relatie personala cu Hristos…EL sa ne fie Domn, Mantuitor si Cel mai Bun Prieten.

    Multumesc inca o data pt articol!!!!!

    Imi cer scuze daca acest mesaj ofenseaza pe cineva…nu doresc sa judec, ci doar sa Il prezint pe El, Cel mai minunat Vis din lume, dar care este cel mai real!!!

Comments are closed.