Dragostea neconditionata

Am citit o poveste pe care vreau sa v-o spun si voua.

Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon. :

– Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
– Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
– Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
– Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
– Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
– Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea.

In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.

Baiatul lor avea doar o mana si un picior.

Parintii din poveste seamana cu noi. Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i baga in seama. Suntem ipocriti. Da, eu sunt unul din ei.

4 thoughts on “Dragostea neconditionata”

  1. Nu exista DA, nu exista NU, exista doar incercarea. Atit timp cit mai exista o secunda, apoi inca o secunda, inca o zi, inca un an, se poate gasi o solutie pentru orice, uneori de compromis, alteori neconvenabila, dar care trebuie selectata dintre sutele de posibilitati. Deja de lovim de limite umane, personale chiar. Si-apoi, intr-un fel priveau parintii situatia unui strain, in alt fel ar fi privit situatia propriului copil… poate asta ne va ajuta sa ne tratam strainii ca pe echivalenti ai nostri si sa-i facem sa nu mai fie niste straini.

  2. asta vine in contradictie cu indemnul (pe care il stii si tu) sa eviti compania oamenilor pesimisti, plangaciosi, cu probleme, care nu au realizat nimic, care evita sistematic succesul , care te trag si pe tine in jos.

    so, cum rezolvam asta ?

Comments are closed.