De ce “Prostule !” nu te face destept!

Discutam cu cineva despre oamenii pe care ii intalnim in fiecare zi si care orice ai face, nu e bine. Vi s-a intamplat si voua sa dati peste cineva care oricat te-ai stradui sa faci ceva..el stie mai bine cum ar fi trebuit sa faci?

Ce este un critic: “Un critic este unul care vrea ca tu sa pictezi, sa canti, sa scrii sau sa joci asa cum ar face el,… daca ar putea.”

Nu cred in asa numita Critica Pozitiva sau Constructiva. Cand ai facut ultima oara un lucru mai bine dupa ce ai fost criticat? Azi, Ieri, acum o saptamana, acum o luna sau un an?

Stiu..imi vei spune vechea poveste: “atunci cand esti criticat, te ambitionezi sa demonstrezi contrariul incercand sa faci de doua ori mai bine“. Scuze, dar nu inghit povestile astea de succes. De ce? N-am vazut de mult pe cineva caruia sa-i placa sa fie improscat cu noroi, pus la zid, naucit de obiectii si care dupa toate astea sa spuna ca i s-a “ridicat moralul”.

Oamenii cu care lucrezi au nevoie de apreciere. La fel ca o femeie care iti gateste, iti spala, iti calca si asteapta un cuvant bun de la tine. Cand te astepti la un pranz delicios: dupa ce ai batut-o la cap cu : “bleah ce gust oribil are ciorba aia”, “mancarea aia are gust de sosete nespalate” etc…sau cand spui “saru’mana pentru masa..a fost savuros ce mi-ai pregatit”?

Ai un angajat care o da in bara destul de des. Crezi ca il faci sa lucreze mai bine aratandu-l cu degetul si facandu-l de ras?

Esti profesor si ai studenti care pricep mai greu. Crezi ca ii faci sa invete mai bine spunandu-le: “Sunteti prosti si nu va duce capul, o sa ajungeti pleava societatii”?

Nu tin minte nici macar o data in viata un moment cand am fost stimulat sa fac ceva mai bun dupa ce am fost criticat. Cand am stiut ca mi-am dat toata silinta sa fac ceva bun, cand am stiut ca am pierdut ore de somn ca sa lucrez la ceva si apoi rezultatul a fost luat in deradere..pe drept sau mai ales pe nedrept, consecintele au fost:

– Ok, nu mai pupi data viitoare ajutor de la mine!
– Ce-ar fi sa arunc la gunoi tot proiectul asta si sa te descurci singur(a) ?
– Am plecat la Schi ! :)

Imi aduc aminte cu placere de unul din managerii unei firme la care am lucrat. Orice ai fi gresit, stia sa te “monteze”, stia sa te faca sa INVETI ceva din greseala aia si sa incheie intr-un mod optimist :

“Sunt sigur ca data viitoare vei reusi intr-o situatie asemanatoare”
“AHHA …eu am gresit la faza asta de zece ori pana am reusit sa o fac bine. Esti pe drumul cel bun. Numai trei incercari ?”
“Stii..daca as fi in locul tau acum mi-as lua managerul la intrebari cat timp il mai prind liber !”

Cei care n-au incercat niciodata sa motiveze pe cineva apreciind si nu criticand apeleaza des la “daca il laud si-o ia in cap”. Oare? Eu am constatat altceva : Doza potrivita de aprecieri plus nivelul corect de indicatii face minuni. Si…te scapa de riduri.

Mark Twain : “O vorba buna poate tine de cald trei luni de iarna.”

Edmund Burke: “Aplaudati-ne cand alergam bine, consolati-ne cand cadem, incurajati-ne cand cautam sa ne ridicam de jos, dar, pentru numele lui Dumnezeu, lasati-ne sa trecem mai departe!”

14 thoughts on “De ce “Prostule !” nu te face destept!”

  1. Cred ca te inseli un pic in ce priveste rolul criticii constructive :)
    Atunci cand cineva iti zice “bleah ce gust oribil are ciorba aia” nu este critica constructiva, ci destructiva. La fel si atunci cand cineva este “improscat cu noroi, pus la zid, naucit de obiectii”, din nou nu este critica constructiva.

    Critica constructiva este atunci cand cineva nu numai ca iti zice ca ai gresit, ca ai facut ceva prost (pentru ca let’s face it, it happens to the best of us :) ) ci atunci cand acel cineva iti si explica de ce anume ai gresit si mai ales ca anume ai putea face data viitoare ca sa-ti iasa mai bine. Aceea este critica constructiva si nu alta. Si mie personal mi se pare extrem de utila. Pentru ca nu poti avansa daca nu-ti dai seama de greseli si daca nu treci peste ele :)

  2. IN esenta a critca inseamna a arata partile negative ale unui lucru sau persoane.

    A critica in sensul brut inseamna a demola .. De-asta “Critca constructiva” este un pleonasm :)

  3. sunt intru totul de acord, si eu gandesc la fel.
    as mai adauga :
    – gasesc utila nu critica , ci autocritica ;-)
    – critica constructiva e “constructiva” teoretic, practic, se numeste incurajare.
    – a darama e mai usor decat a construi

    – ai observat pe cei care critica tot timpul, pt care toti sunt prosti , etc
    – i-ai vazut ce realizari nu au, ce lipsa de incredere in ei, ?!

    deci, ce e in interior se oglindeste in exterior.

  4. Eu cred ca de fapt nu prea sunt oameni care sa stie sa critice constructiv; daca totusi unei persoane nu i se arata partile rele intr-o 'creatie' de-a ei, va face la fel si data viitoare.
    Persoana care face observatiile ar trebui sa observe partile bune, cele mai putin bune, sa explice ce nu e bine, si sa incurajeze spunandu-i persoanei in cauza ca data viitoare va face mai bine. Asta cred ca s-ar putea numi critica constructiva.

  5. pe mine ma deranjeaza cel mai tare ca cel care te critica nu e cu nimic mai bun ca tine. poate chiar mult mai rau, pentru ca te critica. dar, orice sut in fund e un pas inainte!

  6. Larry Winget – omul critica… iti propun sa cauti mai multe informatii despre el si sa iti exprimi parerea.
    O zi frumoasa in continuare!

  7. eu te contrazic, cred ca generalizezi.

    in clasa a 12-a am facut meditatie la fizica 6 luni cu un inginer evreu, un tip foarte destept.

    omul m-a ambitionat cu fraze de genul “pacat ca te duce capul si nu vrei sa muncesti.” , “tu esti branza buna in burduf de caine…” “pacat de tine… mai bine erai ca ciobanii aia de la stana, cu mintea odihnita, fara probleme, fericit…”

    si crede-ma ca a functionat, la admiterea la facultate am luat 10 la fizica si 9.80 la matematica

  8. Ajutooooooor ….!!!!!!!!!!!!!!Am unul acasa care imi impune programul lui,gandirea lui,tot ce spune si ce face e bine (crede el ) !!!!!!!!!!

  9. mia placut la nebunie
    si vreau sa zic ceva
    mi se pare foarte adevarat TOTUL
    adica in momentul cand cineva greseste tu il poti incuraja.
    spre exemplu:
    -Haide sa iti mai arat o data cum se face!!
    Sau poate ca e mai corect sa ii spui ca nu e bun de nimic si pui pe altcineva “sa ii dea o lectie”????
    BRAVO ADI!!!

  10. Eu fac asa cu fetita mea de 5 ani: vine si-mi arata o lucrare de-a ei (desen, colaj, ceva scris de ea dar cu litere “mancate”): wow! super! ai facut tu asta? Bravo! Nu-mi vine sa cred! Ai putea sa mai adaugi un soare/sa colorezi si fundalul/cred ca ar mai trebui sa mai citesti o data ce-ai scris ca parca lipseste ceva/…. Functioneaza de minune. Parca apas pe un buton magic si in momentul acela ii declasez o doza si mai mare de creativitate si de pasiune.
    Cand sotul imi arata ceva facut de el sau imi povesteste ce idei are, cu toate ca uneori cred ca viseaza cai verzi, nu-i spun asta. Ci il intreb detalii ajutandu-l in felul asta sa-si clarifice mai bine ce are de facut. Sau il pun sa-mi arate practic si sa ajunga astfel singur la concluzia ca nu e bine asa cum isi imagina el. :)
    Tactica asta cum o numim? :)

  11. Spui mai sus că critica constructivă e un pleonasm. Dacă eu spun că, dimpotrivă, e o antiteză sunt mai degrabă critic sau mai degrabă constructiv?
    Sunt de acord, în mare, cu subiectul articolului și este mult mai bine să găsești motive de încurajare decât de descurajare (critică) iar progresele sunt mai rapide pe partea pozitivă. Pe de altă parte, însă, există domenii în care marja de eroare e mult mai mică decât în altele. Când vezi că cineva nu știe nu-l încurajezi în speranța că poate data viitoare mor mai puțini…

Comments are closed.