Deoarece confunda notiunile. Precum un elev scos la lectie si care confunda “literar” cu “literal”(care e legatura dintre ce ziceam si aceasta comparatie? hmm…asta ma intreb si eu!). Iar viata nu iarta. Timpul nici macar atat. Serialul in care tot jucam si care ni se pare etern are si el momentele sale in care oboseste. Si in care da semnale ca abia mai rezista.
Einstein ne-a transmis ca este foarte important sa fim oameni de valoare. Chiar mai important decat a fi oameni de succes. Sigur ca fiecare in parte isi defineste termenii “succes” si “fericire”. E normal sa avem teluri diferite in viata. Sa ne placa lucruri total opuse. Sa fim de acord cu situatii si oameni care pe altii ii scandalizeaza. Sa aducem posibilul in locurile in care oamenii gandeau si vorbeau doar prin prisma imposibilului. Sa formam sisteme acolo unde se actiona instinctual. Sau sa rupem barierele rigide ale normelor in spatiile in care disciplina facea legea.
Dar (e cel mai enervant cuvant pe care l-am folosit vreodata!) toate aceste ganduri si actiuni au ca scop fericirea. Nu banii. Nu femeile(asta suna cam misogin, stiu!- e valabila si reciproca! ). Nu masinile sau cluburile. Fericirea. Aceasta zana buna. Aceasta luminita de la capatul tunelului ce uneori pare infinit. Aceasta pasare maiastra. Si acest simbol fabulos din povestea vietii noastre.
Andrei Rosca a scris duminica o recenzie foarte buna pe BookBlog.ro. Managerul General Electric, Jack Welch este subiectul cartii. Omul care a fost pur si simplu obsedat de eficienta. Nu de bani. De o eficienta care pentru el a fost si este sinonima cu fericirea. A trait aproape identic. Si la serviciu. Si acasa. Si in fata chirurgului. Si asta pentru ca toata viata a facut ceea ce i-a placut si in modul in care lui i-a placut. Pur si simplu uluitor este faptul ca un manager foarte dur, orientat catre indeplinirea obiectivelor si catre ceea ce in mod curent numim “succes” a constientizat clipa de clipa importanta oamenilor.
Cati dintre noi tinem cont de faptul ca cei de langa noi sunt formati din sentimente si subiectivism? Si ca, probabil, de aici pleaca majoritatea conflictelor.
De ce multi dintre cei care formeaza topurile “bogatasilor” din revistele de specialitate au fost implicati de-a lungul anilor in tot felul de scandaluri legate de divorturi, neintelegeri cu membrii propriei familii, sau au avut serioase probleme de sanatate de care se tot plang? Pentru ca nu au inteles niciodata care e scopul unei vieti de om.
Daca trecem prin asemenea clipe, inseamna ca undeva gresim. Si cu cat devenim mai puternici ca influenta, bani sau imagine, cu atat mai mult ne afundam in terenul mlastinos al erorii. Rezultatele profesionale nu compenseaza placerea de a trai. Nu pot subtitui vreodata nevoia de a iubi. Si linistea unui rasarit intampinat cu un aparat foto, cu o carte buna si cu persoana iubita alaturi. E o imagine care nu poate fi cumparata. Din fericire.