Cea mai deprimanta zi din an se numeste “Lunea Albastra” (Blue Monday).
Conform unei teorii a unui psiholog, planetele se aliniaza atat de prost in a treia saptamana de la inceputul anului incat toate merg de-andoaselea. Mai mult, se pare ca in ziua asta statisticile spun ca au loc cele mai multe divorturi.
Chiar daca Lunea Albastra are propria pagina de wikipedia, realitatea e ca totul e o bazaconie fara nici un fel de baza solida.
Cu toate astea, mai multe experimente psihologice au aratat de-a lungul timpului ca nivelul de fericire al oamenilor este cel mai scazut duminica seara si luni dimineata si cel mai crescut la inceputul weekendului.
Daca astazi simti ca nervozitatea ta este peste masura de mare vreau sa-ti arat cum sa o canalizezi si sa o directionezi ca sa o folosesti in avantajul tau.
Discutam cu cineva mai demult despre problemele de nervozitate pe care le avea. Imi spunea ca in permanenta se simte iritat si cu capsa pusa si ca atunci cand izbucneste se manifesta ori injurand pe toti cei care ii vin in fata ochilor ori distrugand lucruri de langa el.
Palmaresul lui era deja impresionant, avea vreo trei usi de dulap rupte, zeci de cani si bibelouri sparte, cateva geamuri facute tandari.
Imi povestea ca ar vrea sa inteleaga de unde provine furia lui si ce ar putea sa faca in privinta acestei manifestari extrem de distructive.
Ei bine, eu nu sunt un specialist in “anger management” dar am avut la un moment dat problemele mele cu furia. In liceu n-am fost un tip foarte popular. Aveam activitatile mele, eram destul de linistit dar toate lucrurile care ma enervau le adunam in mine fara sa ma manifest. Iar cand limita era depasita, explodam urat, de cele mai multe ori, din senin.
Eu numeam asta: bomba cu efect intarziat. Si sunt destui oameni care reactioneaza la fel. Tin in ei pana nu mai pot. Si cand explodeaza o fac urat de tot. Recent in SUA un copil de 13 ani considerat extrem de linistit a intrat in scoala si a impuscat cu pistolul fratelui sau 3 colegi care faceau misto de el in mod repetat.
Era si o situatie la un moment dat de care am auzit: O femeie si-a injunghiat sotul cu 35 de lovituri de cutit. Cand a fost intrebata la tribunal de ce a facut asta a raspuns sec: “Pentru ca nu i-a placut ciorba”.
Nu pot sa stau acum sa dezbat cauzele pentru care oamenii se enerveaza pentru ca e un subiect prea complex. Pot insa sa-ti spun ca sunt convins de urmatorul lucru:
Emotiile negative nu sunt Rele prin ele insele.
Furia nu este negativa in toate situatiile. Mania nu este negativa in toate situatiile. Nu poti sa stai si sa te uiti de exemplu cum un barbat loveste o femeie si sa nu te enervezi sau sa crezi ca daca te enervezi e rau ceea ce simti. La fel cum, daca vezi o nedreptate sub ochii tai ESTE BINE sa simti ca ti se urca sangele la cap. Furia nu este negativa prin ea insasi.
Daca tot suntem aici, vreau sa va zic si ca sunt total impotriva curentului de opinie numit “gandire pozitiva” sau ” sa ne ferim sa gandim negativ”. Dar voi dezbate si voi argumenta de ce intr-un articol viitor. Cred ca gandirea pozitiva este prost inteleasa si si mai prost aplicata de cei care o sustin. Voi reveni pe acest subiect.
Acum, cel mai important lucru de inteles legat de furie este ca FURIA ESTE O EMOTIE EXTREM DE PUTERNICA.
E atat de puternica incat poate sa orbeasca ratiunea de multe ori.
Eu cand ma enervam aveam obiceiul sa sparg si sa distrug lucruri. Nu era rational, nu era logic, nu era util. Si cu toate astea o faceam. Pentru ca eram nervos.
O sa-ti povestesc doua exemple din copilarie. Rad acum cand imi amintesc de ele dar sunt reale.
Am un frate care e cu cinci ani mai mic ca mine. Acum e insurat, are 2 copii dar cand eram mici ne luptam mereu pentru diverse nimicuri si fiecare avea simtul proprietatii foarte dezvoltat. La un moment dat ai mei ne-au cumparat un set de rachete de badminton cu cadru din lemn. Pe vremea aia nu gaseai rachete de aluminiu sau din aliaj subtire. Am stabilit ca una din ele e racheta mea, alta e racheta lui. Pe a mea am si insemnat-o cu un A scrijelit cu briceagul ca sa nu se stearga. Ei bine, nu stiu cum s-a intamplat, dar racheta fratelui meu s-a strambat. Cadrul de lemn s-a ondulat, de la soare, de la caldura, habar n-am, poate stiti voi mai bine. Ideea e ca in curtea blocului unde stateam se juca zilnic badminton si erau lupte aprige intre copii. Stabilisem cu fratele meu ca daca vrea sa joace cu racheta mea sa mi-o ceara si i-o dau dar sa n-o ia fara sa-mi spuna. Intr-o zi, il prind pe-afara cu racheta mea. Nu-mi spusese. Ne certam, il atentionez sa imi ceara voie data viitoare. Peste cateva zile, iar. Ne certam din nou. Peste cateva zile, iar. SI atunci mi s-au urcat nervii la cap. Ma enerva nu atat de mult ca folosea racheta mea, cat faptul ca aveam senzatia ca ma sfideaza in mod intentionat ca sa imi testeze reactiile. Conversatia care a urmat a fost ceva de genul:
– Ne-am inteles ca de acum nu mai iei racheta asta daca nu-mi ceri voie?
– Eh, de parca o sa stii tu cand o iau. O iau fara sa-ti cer voie cand esti la scoala.
– Ah, da. Uite ca n-o s-o mai iei deloc. Si in secunda urmatoare am rupt racheta in doua.
Stupid, stiu. De nervi, mi-am rupt propria racheta. Ilogic si irational.
Peste cativa ani, am facut rost de o bicicleta. La nervi, la un moment dat pe un scenariu asemanator, mi-am dezumflat singur rotile la bicicleta si nu m-am plimbat o luna cu ea, doar pentru ca eram nervos ca frate-miu o lua fara sa-mi spuna. La fel de stupid.
In liceu, cand explodam, spargeam obiecte. Am spart o usa, am spart o tabla, am indoit tabla unei masini. Eram un pachet de nervi. In aparenta calm, tineam totul in mine si explodam cand eram singur.
Mi-am dat seama ca in ritmul asta o sa ajung la lucruri mai complicate asa ca am cautat sa investighez ce pot face sa reglez situatia.
Am tras concluzia ca furia este o explozie de energie pe care eu o canalizez in mod gresit catre actiuni distrugatoare.
Din diverse motive, atunci cand ma enervez aceasta emotie ma determina sa fac lucruri distructive.
Dar daca as putea sa o canalizez catre lucruri constructive? Folositoare?
Daca as putea sa imi canalizez aceasta forta si explozie de energie catre ceva de care sa fiu mandru dupa ce furia trece?
Am inceput cu ceva neutru.
Cand eram nervos, ma duceam si sapam o groapa. Exact.
In spatele casei aveam un petic de pamant nefolosit. Nu cresteam nimic pe el, era degeaba acolo. Cand me enervam, luam cazmaua, ieseam afara si sapam o groapa. Treptat groapa aia s-a marit si intr-o zi m-am dus la taica-miu si i-am zis: “Auzi, nu vrei sa facem o piscina in groapa aia pe care am inceput sa o sap?” In gluma raspunsul pe care l-am primit a fost: “Daca sapi tu, facem, eu n-aduc excavator!” Asa ca am inceput sa sap. Cred ca am sapat vreo 2 saptamani, cu bataturi in palme pana cand am facut o groapa suficient de mare pentru ceea ce eu credeam ca ar fi o piscina buna de balacit. Acum ma uit si imi dau seama ca 5 m pe 3m latime inseamna mai mult un bazinas, dar hei, am sapat, nu?
Imi aduc aminte cum in ziua in care a avut loc eclipsa de soare din 99, ne grabeam sa turnam beton sa facem zidurile “piscinei” si mi-am dat seama ca totul a pornit de la o explozie de nervi.
Anii au trecut si am aplicat acelasi principiu de cele mai multe ori. Ma enervez la fel de des dar cand explodez nu mai distrug lucruri.
Acum cand ma enervez imi pun urmatoarea intrebare: Cum as putea sa profit de explozia asta de energie? Ok, sunt nervos..in ce directie pot sa canalizez lucrurile?
Ultima oara cand m-am enervat foarte tare am terminat de facut un site intr-o singura noapte.
Alta data cand am fost nervos am terminat de alergat un ultramaraton de 84 de km.
Pur si simplu, sunt nervos, bomban, tip in sinea mea, ma cert in mintea mea cu cine ma cert..dar fac alte lucruri. In loc sa distrug, construiesc.
Acum, daca azi ti-a mers prost pentru ca e lunea albastra sau pentru ca altii ti-au facut ziua proasta, conteaza mai putin. Enerveaza-te si fa ceva cu energia asta.
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]