Cum era sa-mi rup gatul

Dupa o saptamana in care am visat realmente in fiecare seara numai zapada si schi, sambata mi-am facut bagajele si cu noaptea in cap m-am pornit la tren. Impreuna cu Ciprian si Rares ne urcam in tren si prin amabilitatea CFR-ului primim locuri in 3 compartimente diferite. Asadar, no talk, no jokes.

Norocul a facut sa pic cu doi porumbei amorezati in compartiment care m-au ajutat sa raman treaz tot drumul. Daca nu l-a giugiulit, si daca n-a vorbit fata aia cat vorbesc eu pentru o saptamana intreaga. La un moment dat in timp ce ea vorbea si prietenul stand cu ochii inchisi se prefacea ca o asculta asist la urmatorul dialog :

Ea: Tu asculti ce zic eu ?
El : Ihi..povesteai despre…bla bla..
EA: Da, si cum iti ziceam…
El ( dupa 10 secunde ) : Culca-te ca ti-e somn.
Ea: Iubitule, tu vrei sa ma faci sa tac?
El : Nu..doar am observat ca ti-e somn si ai face bine sa adormi.
Ea: Sigur nu vrei sa ma opresc din povestit ?
El : TACI ODATAAAAA!

In rest, drumul fuse fara incidente. Ajungem pe partie dupa ce in Busteni ne intampina Seby. Rares e deja in Sinaia pentru un concurs.

Kalinderu e goala, si abia daca se vad 4-5 schiori pe partie. Luam echipament, cartele pentru gondola, fac cateva poze si intram in actiune. Prima coborare parca a fost un vis. As fi vrut sa respir aerul ala tare de zapada prin toti porii.

Urmeaza si primele cazaturi, clipuri, poze, oameni, intreceri, mancare proasta ( nu mancati de la Coco Grill, imediat dupa pod, ca muriti) Red Bull, Snickers, pauza, rasete.

Pe la pranz, la coada la telegondola ma intalnesc cu Adina, fosta colega la Activesoft (220.ro) si apoi cu inca vreo 15- 20 de geeks trimisi de NCH la teambuilding :). Mai radem, mai povestim, mai urcam partia si urmeaza marea cazatura.

Dintr-un exces de curaj mi-am dat drumul la vale intr-o tentativa de downhill demna de Hermann Mayer si cu o cazatura asemanatoare cel putin ca spectaculozitate. Nu stiu de cate ori m-am rotit in aer dar cu siguranta am muscat din zapada de vreo doua ori. M-am ridicat, mi-am verificat dantura, mi-am numarat degetele, am facut niste adunari si inmultiri cu voce tare si m-am aruncat iar la vale. In afara de cateva zgarieturi pe nas si un umar care ma doar putin cand ridic mana n-au fost alte urmari.

De fapt de-asta iubesc schiul. Pentru ca seamana cu viata. Cazi, te ridici, te scuturi de zapada, mergi mai departe si te bucuri la finish.

Si un clip pentru cei care n-au putut dormi de grija mea :)

9 thoughts on “Cum era sa-mi rup gatul”

  1. “( nu mancati de la Coco Grill, imediat dupa pod, ca muriti)”

    Haha.

    Keep it up Q, even when you are down.

    PC

  2. N-am murit ca am aruncat la un caine trei sferturi din mancarea aia :).

    Nu stiu ce s-a intamplat cu el ca nu l-=am mai vazut apoi in zona :P.

    Anca…aoleu..lepse de-astea cu Mos Craciun faceam prin generala. Ca sa nu zici ca nu raspund uite iti zic scurt : “vreau sa ramana mosul blocat in trafic si sa nu ajunga la tine” :))

  3. Si eu am fost in Poiana in weekend, super partie si zapada misto, chiar am aparut si la tv :d

    Apropo de protectie, ptr cine se da cu placa, luati-va casca, poponiera si carapace.. n-o sa regretati ;)

  4. Adi eu te strang de gat cand te vad! Nu puteai sa scrii si tu frumos 3 cuvinte acolo… nu mai vezi leapsa de la mine!

    Ce suflet hain ai .. si de Craciun! Mosul o sa vina la mine, iti spun eu:P

Comments are closed.