Dupa cum bine spunea si Emil Cioran “Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… ” Limitele vor exista oricand, oricum, oriunde…dar daca ajungem sa le cunoastem de ce sa nu le si depasim ? :) 10 pentru post ;) (nu de alta…dar era banca verde :D )
multumesc pentru aripi… so, let’s dream & move some mountains :) apuca-te de regie/scenografie…ai combinat perfect imagine sunet pentru ca mesajul sa fie CLAR.
incet dar sigur creezi dependenta. Felicitari!
imbratisari de la 110 km distanta.
Incet, incet te-am facut sa comentezi. Incet, incet iti faci blog. Incet, incet treci pe twitter. :))
nu stiu de ce nu trimit trackback
da, e ciudat…n-apare in moderare
Ma gandesc cate ar trebui sa reusim noi, cand vedem ce reusite are un simplu melc :)
Sandossu, nu cred că e “un simplu melc”. Noi, în schimb, suntem nişte simpli oameni. Ceilalţi fac diferenţa ;)
…..mi-ai dat speratnta ! pana acum e cel mai tare post pe care l-am vazut ! SINCER! Seara faina sa ai:)
Photoshop… :P
Kidding, of course. Melcul e un excelent exemplu de perseverenta. O alta lectie de viata tratata superficial de prea multi.
Nice one, Adi.
:)
Buey, melcu a ales calea ce mai grea. Era o pasarela putin mai in dreapta sa, dar deh… Trebuie, insa, sa il felicit pentru perseverenta. E ca in bancu ala : Ce e verde si urca pe perete? Un castravete cu vointa.
In fine, ideea e sa treci pe cealalta parte nu?
Poti face lucrurile imposibile: prin metoda cea mai grea, vezi melcul, sau prin metoda usoara. Super atat pozele cat si mesajul!
Ce tare melc. Merge el incet, da bine.
Inteligent…
Citatul din Cioran imi aminteste de o alta zicere, nu mai putin adevarata: Life is what happens while you’re making other plans.
Foarte simplu, direct si expresiv si postul..Bravo
:) frumoasa poveste. as vrea sa fac si eu ca melcul, cateodata
Adrian Soare, multumesc ! :-)
E luni dimineata, ar trebui sa muncesc :D dar eu iti citesc blogul :p Mi-a placut tare mult articolul asta. Sa ai o saptamana frumoasa :)
Dupa cum bine spunea si Emil Cioran “Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe… ”
Limitele vor exista oricand, oricum, oriunde…dar daca ajungem sa le cunoastem de ce sa nu le si depasim ? :)
10 pentru post ;) (nu de alta…dar era banca verde :D )
multumesc pentru aripi… so, let’s dream & move some mountains :)
apuca-te de regie/scenografie…ai combinat perfect imagine sunet pentru ca mesajul sa fie CLAR.
incet dar sigur creezi dependenta. Felicitari!
imbratisari de la 110 km distanta.
Incet, incet te-am facut sa comentezi. Incet, incet iti faci blog. Incet, incet treci pe twitter. :))
nu stiu de ce nu trimit trackback
da, e ciudat…n-apare in moderare
Ma gandesc cate ar trebui sa reusim noi, cand vedem ce reusite are un simplu melc :)
Sandossu, nu cred că e “un simplu melc”. Noi, în schimb, suntem nişte simpli oameni. Ceilalţi fac diferenţa ;)
…..mi-ai dat speratnta ! pana acum e cel mai tare post pe care l-am vazut ! SINCER!
Seara faina sa ai:)
Photoshop… :P
Kidding, of course. Melcul e un excelent exemplu de perseverenta.
O alta lectie de viata tratata superficial de prea multi.
Nice one, Adi.
:)
Buey, melcu a ales calea ce mai grea. Era o pasarela putin mai in dreapta sa, dar deh… Trebuie, insa, sa il felicit pentru perseverenta. E ca in bancu ala : Ce e verde si urca pe perete? Un castravete cu vointa.
In fine, ideea e sa treci pe cealalta parte nu?
Poti face lucrurile imposibile: prin metoda cea mai grea, vezi melcul, sau prin metoda usoara.
Super atat pozele cat si mesajul!
Ce tare melc. Merge el incet, da bine.
Inteligent…
Citatul din Cioran imi aminteste de o alta zicere, nu mai putin adevarata: Life is what happens while you’re making other plans.
Foarte simplu, direct si expresiv si postul..Bravo
:) frumoasa poveste. as vrea sa fac si eu ca melcul, cateodata
Adrian Soare, multumesc ! :-)
E luni dimineata, ar trebui sa muncesc :D dar eu iti citesc blogul :p
Mi-a placut tare mult articolul asta. Sa ai o saptamana frumoasa :)