Ai pierdut totul? Perfect, hai sa desfacem sampania!

Te-ai gandit vreodata ca esecul e o sursa de energie si de motivare?

Esecul e una din cele mai puternice forte motivatoare pe care le cunosc. Emotiile pe care le ai dupa un esec sau dupa ce ai dat-o rau de tot in bara sunt extrem de puternice. Unii oameni nu rezista si iau masuri drastice: se indoapa cu pastile, se arunca de la etajul 10 sau isi trag un glont in cap.

Emotia este motorul deciziei.

Cum ar fi daca ai putea sa-ti folosesti frustrarile si esecurile ca sa te motivezi in loc sa te opresti din dezvoltare?

motivation

Am sa-ti spun doua povesti adevarate.

Incendiul de la fabrica lui Thomas Edison

Pe 9 decembrie 1914, la cladirea unde se afla laboratorul lui lui Thomas Edison a izbucnit un incendiu care a mistuit aproape toata fabrica unde lucrau peste 7000 de oameni. Pagubele au fost estimate atunci la aproape 7 milioane de dolari. Daca facem un calcul raportat la cresterea inflatiei in cursul timpului suma aceea ar fi insemnat in 2010 >>> 151,164,300 $ !!!

Asigurarea facuta de Edison pentru cladire acoperea doar 2 milioane $ adica mai putin de jumatate din pagube. (cam 43.000.000 $ in zilele noastre).

edison light bulb

Cea mai mare parte din munca lui Edison de-a lungul vietii era in flacari. Stii care a fost prima lui reactie? Era 6 dimineata si a trimis dupa sotia si prietenii lui:

“Veniti repede, repede. N-o sa mai vedeti niciodata un foc asa mare in viata voastra!”

Un articol din ziarul de a doua zi detalia toata povestea pe larg inclusiv reactia lui Edison. Multumita Google avem disponibil in format pdf ziarul de atunci. Cititi aici tot articolul.

Deci cum?

Cat avea Edison?

67 de ani.

Edison

Iesi in parc si o sa vezi pensionari la 67 de ani care si-ai pierdut speranta si vor ca statul sa le dea de pomana 100 de lei in plus la pensie. Iar omul asta vrea sa refaca din temelii tot ce a pierdut? Nebunie curata, nu?

Ei bine….Edison a mai trait inca 18 ani, a continuat sa inventeze lucruri de care ne folosim azi si a contribuit major la victoria SUA in primul razboi mondial deschizand fabrici pe banda rulanta. O fabrica de compusi chimici ce lua de obicei 9 – 12 luni pentru a fi deschisa, lui Edison ii lua intre 45 si 60 de zile. Adica mai putin de 2 luni. In total a patentat peste 1500 de inventii. Daca esti curios vezi lista inventiilor aici.

Care e lectia importanta pentru noi?

A doua zi dupa ce incendiul a fost stins Edison se uita la ruinele inca fumengand si a exclamat:

“Cea mai mare valoare in acest dezastru este ca toate greselile pe care le-am facut pana acum au fost mistuite de foc. Slava Domnului ca o putem lua de la zero”

Cateva clipuri video rare filmate chiar de Edison sau cu Edison:

Clipurile cu pisici fac senzatie pe youtube. Ei bine, primul clip cu doua pisici care se bat a fost filmat chiar de Edison:

Unul din putinele clipuri video in care il vedem pe Mark Twain in carne si oase. Filmat de Edison la resedinta lui Mark Twain in 1909. Femeile din inregistrare sunt fetele lui Mark Twain.

Thomas Edison vorbind despre inventia becului. Clipul este filmat in 1920.

Bill Bartman – Miliardarul care a dat faliment de doua ori.

Bill Bartmann e foarte transant.

Nu ai succes pentru ca nu vrei sa risti. Nu vrei sa risti nu pentru ca ti-e teama de esec ci pentru ca ti-e teama de ce cred ceilalti despre tine. Si asta din cauza respectului de sine scazut. Ca sa ai succes, creste-ti increderea si respectul de sine.

La 14 ani ramasese fara casa, s-a alaturat unei bande de strada iar la la 17 era dependent de alcool si exmatriculat din scoala. In urma unei betii cade pe scari, se loveste la coloana si ramane paralizat. Doctorii ii spun ca nu va mai merge niciodata. E momentul in care Bill se gandeste ca nu mai are nimic de pierdut si incepe sa faca mici exercitii fizice in fiecare seara.

Se recupereaza miraculos, invata din nou sa mearga, se inscrie la Drept si devine avocat specalizat in recuperarea datoriilor.

Se imprumuta de la o banca pentru a investi intr-o rafinarie de petrol pe care o creste vertiginos. Miscarile facute de OPEC pentru a controla pretul petrolului il aduc la faliment si cu o datorie personala de peste 1 milion de dolari.

Bartmann nu renunta si se imprumuta de la prieteni de 13.000$ cu care fondeaza o companie de recuperare a datoriilor. In doar trei ani de zile compania creste extraordinar si reuseste sa-si plateasca datoria de 1 milion de dolari. Apoi in urmatorii 13 ani compania ajunge un gigant cu peste 3900 de angajati si cu venituri de peste 1 miliard de dolari.

Metodele de recompensare a angajatilor erau inovatoare. La un moment dat, ca rasplata pentru indeplinirea targetului, Bartmann si-a luat toti angajatii si au plecat in Las Vegas. Alta data, a inchiriat 27 de avioane Boieng pentru a transporta 6000 de angajati la Disneyland.

A fost numit Antreprenorul anului de doua ori in SUA.

Bill ajunsese in top 400 Forbes, pe lista celor mai bogati americani cu o avere personala de peste 4 miliarde de dolari. In 1997 era al 25-lea cel mai bogat om din SUA.

In 1998 unul din partenerii lui Bill este acuzat de frauda iar compania intra in faliment. Partenerul intra in inchisoare si desi la proces acesta marturiseste ca Bill nu avea cunostinta de trucurile pe care le facea Bill este pus si el sub acuzare intr-un proces care a durat 5 ani si la capatul caruia Bartman este gasit nevinovat desi acuzarea a adus peste 53 de martori si au fost peste 1000 de audieri iar Bartman a preferat sa depuna singur marturie de fiecare data.

Avem asa:

Compania in faliment

Proces care dureaaza 5 ani

Datorii de zeci de milioane de dolari.

Ce ai fi facut in locul lui Bill Bartman?

Una e sa pierzi multi bani sau sa nu ai ce manca. Oamenii pot supravietui totusi in conditii inumane. Alta e insa ca toti sa te arate cu degetul si cei mai apropiati prieteni sa te considere un impostor. Sa trebuiasca sa suferi umilinta publica in presa si la TV.

Ce a facut Bill?

A luat-o de la zero.

Cati ani avea?

58.

Dadusem faliment si ma intrebam de ce mi se intampla iar asta? Ce puteam totusi sa fac? Sa dau vina pe altcineva? Sa plang intr-un colt? M-am hotarat sa gasesc o cale sa ies din groapa in care eram si sa revin in forta, inca o data.

M-am uitat bine la mine si mi-am zis: Cine sunt eu? Ce stiu? La ce ma pricep? La ce nu ma pricep? Mi-am dat seama ca am o poveste grozava despre obstacole si provocari. M-am gandit ca as putea sa o povestesc altora care trec prin probleme si experiente negative incat sa-i incurajez. Asa ca am scris o carte despre povestea mea si am pornit intr-un turneu de discursuri numit Get Motivated! impreuna cu Steve Forbes si Colin Powell. Asa am ajuns sa stau in fata unui public de 50.000 de oameni si sa-mi spun povestea.

In 2010, Bill a fondat o noua companie si a ridicat fonduri de la investitori in valoare de peste 400 de milioane de dolari.

Iata un scurt interviu cu el:

Dupa exemplele de mai sus am doua intrebari pentru tine:

1. Ce simti acum ca e cea mai mare piedica sa-ti urmaresti visul?

2. Daca nu ti-ar fi teama de ce spun oamenii care e primul lucru pe care l-ai face?

Cum spunea cineva: There is only one revenge: Massive Success.!

26 thoughts on “Ai pierdut totul? Perfect, hai sa desfacem sampania!”

  1. În comerţ şi în industrie, toată lumea fură. Am furat, nu glumă, şi eu. Numai că am ştiut cum să fur. – Thomas Edison, 1847-1931

  2. Felicitari pentru articol :) Chiar mi-a placut. Zilele trecute m-am confruntat cu un mic esec, insa desi nu m-a demoralizat foarte tare evenimentul, aveam nevoie sa citesc asta :)

  3. Am pierdut zilele trecute 2600$ :) Imi facusem niste planuri. Am luat decizii proase si s-au dus: PUFF. M-a demoralizat nu atat ca am pierdut banii aia cat ca am luat decizii idioate :).

  4. Desi sunt niste exemple extraoardinare, am o intrebare simpla.

    Noi nu mai avem valori? Noi, românii, nu avem exemple autohtone? Trebuie neaparat să importăm totul de la americani? Doar ei sunt valoroși?

    Hmm…

  5. Foarte frumos articolul.Nu stiu de restul persoanelor,dar eu mai vreau articole ca acesta :D.

  6. Un articol foarte foarte bun. Educa prin puterea exemplului. (Like & RT)

    Eu am observat la un aspect al vietii unde am avut esecuri pe banda rulanta, ca de la un moment dat un “nu” primit imi aducea zambetul pe buze, un zambet ironic care spunea “numai atata poti?”.
    Am impresia ca acele esecuri repetate m-au ajutat sa-mi dezvolt capacitatea de a ma detasa de rezultat.

  7. Esecul este forta succesului…Important este sa nu mergi din esec in esec si conteaza foarte mult cum gestionezi esecurile…Pe foarte multi ii doboara, pe altii ii intareste…Merg pe ideea ca un sut in fund inseamna un pas inainte…

  8. Ionut, sunt si romani, doar ca povestile lor nu sunt atat de mult aduse in atentia noastra si nici eu nu am dat de ei. Dar de fiecare data cand o sa gasesc o sa scriu despre romani cu povesti extraordinare. Trimite-mi un mail daca stii pe cineva cu o poveste de genul asta.

  9. Salut,

    Felicitari pentru articol Adi super adevarat.

    Iata si biografia Colonelului Sanders – KFC

    Colonelul Harland Sanders s-a nascut pe 9 septembrie 1890.
    Tatal Colonelului Sanders a murit cand acesta avea 6 ani, mama sa fiind nevoita sa lucreze, iar tanarul Harland trebuind sa aiba grija de fratele si sora sa mai mici. Acest lucru l-a determinat sa se ocupe si de bucatarie. La varsta de sapte ani era un adevarat maestru in pregatirea unor mancaruri traditionale.
    Cand Harland avea 12 ani mama sa s-a recasatorit, iar el a plecat de acasa si a inceput sa lucreze la o ferma in Greenwood. In urmatorii ani a avut mai multe slujbe temporare: conductor de tramvai, soldat in Cuba timp de 6 luni, pompier pe calea ferata, a studiat dreptul prin corespondenta si a practicat o perioada, a vandut asigurari, a lucrat pe un vapor, navigand pe raul Ohio, iar la 40 de ani, a inceput sa gateasca pentru calatorii infometati care se opreau la benzinaria sa in Corbin, Kentucky.
    La acea vreme nu avea restaurant, dar ii servea pe calatori la masa din locuinta sa.
    Cu timpul au inceput sa vina tot mai multi oameni numai pentru mancare; astfel a fost nevoit sa se mute vis-a-vis, intr-un motel care avea si restaurant.
    Timp de 9 ani el si-a perfectionat reteta alcatuita din 11 ierburi si mirodenii si tehnica de prepare, care este folosita si astazi.
    Faima lui Sanders a crescut. Guvernatorul Ruby Laffoon i-a acordat titlul onorific de ‘’Colonel al statului Kentucky’’ in anul 1935, in semn de recunoastere a contributiei sale la dezvoltarea bucatariei regionale.
    La inceputul anului 1950, o noua sosea interstatala era planificata sa treaca prin Corbin. Colonelul si-a scos la licitatie afacerea si a fost nevoit sa supravietuiasca un timp cu un ajutor social de 105 $ pe luna.
    Increzator in calitatea puiului pregatit dupa reteta sa, Colonelul s-a dedicat concesionarii afacerii sale. A strabatut tara, a mers din restaurant in restaurant, a gatit puiul dupa reteta sa pentru proprietarii restaurantelor si angajatii acestora. Daca reactia era favorabila, stabilea printr-o strangere de mana o intelegere verbala cu proprietarul restaurantului, intelegere prin care acesta se angaja sa ii dea Colonelului cate 5 centi pentru fiecare bucata de pui vanduta in restaurant dupa reteta sa.
    In anul 1964, in peste 600 de restaurante situate atat in SUA cat si in Canada, se vindea pui pregatit dupa reteta Colonelui. In acelasi an, el si-a cedat drepturile de pregatire a puiului unui grup de investitori care il includea si pe John Y. Brown Junior, cel care mai tarziu a fost guvernator al statului Kentucky, din 1980 pana in 1984. Colonelul Sanders a ramas purtatorul de cuvant al companiei.
    In anul 1976, in urma unui sondaj, Colonelul Sanders ocupa locul 2 in randul personalitatilor cele mai populare in SUA.
    Administrata de noii proprietari, societatea pe actiuni Kentucky Fried Chicken s-a dezvoltat rapid; in ianuarie 1969 a fost listata la bursa din New York. Peste 3500 de restaurante din intreaga lume au inceput sa opereze sub licenta in momentul in care Heublein Inc. a achizitionat KFC Corporation pentru 285 milioane dolari.
    KFC a devenit filiala a R.J. Reynolds Industries cand Heublein a fost achizitionata de aceasta in 1982. In 1986, KFC a fost achizitionata de catre PepsiCo Inc. pentru 840 milioane dolari. In prezent, impreuna cu alte patru marci de lanturi de restaurante, formeaza compania Yum!Brands International, cea mai mare companie de restaurante din lume ca numar de unitati.

  10. Colonelul Sanders a fost nevoit sa o ia de la 0 la 60 de ani si a reusit sa faca din KFC o multinationala.

    Avem si romani de succes care au luat-o de la 0. Un exemplu ar fi Iosif Constantin Dragan. Si-a scris in cartea “Prin Europa” de cate mii de ori a luat-o de la 0. Mai jos avem o mica bibliografie.

    A inceput afacerile cu o masina de scris
    Iosif Constantin Dragan a plecat din tara in primavara lui 1940, « pentru perfectionarea studiilor juridico-economice », pe baza unei burse oferite de guvernul italian. « Am plecat cu trenul… si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferita de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Cultura » – avea sa declare el intr-un interviu publicat anul trecut in « Jurnalul National ». Licentiat al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, I.C. Dragan avea sa obtina astfel inca o licenta in Drept, la Universitatea « La Sapienza » din Roma, precum si o licenta in Stiinte Economice si Politice. Stabilit la Milano, I.C Dragan a refuzat sa se mai intoarca in tara si s-a lansat in afaceri.
    Prima afacere a lui Iosif Constantin Dragan a fost intermedierea unei tranzactii cu negru de fum. Dupa sustinerea unei teze de doctorat la Universitatea de Drept din Roma, dar in lipsa unei sustineri financiare, I.C. Dragan s-a vazut nevoit sa-si gaseasca singur mijloace de subzistenta. Pe langa traducerea in limba romana a unor lucrari de specialitate, cum ar fi traducerile din Giorgio del Vecchio (mai tarziu, acesta a fost numit presedinte onorific al ButanGas), el s-a orientat spre comert. In 1941, la 24 de ani, tanarul Dragan a reusit sa intermedieze cateva contracte intre parteneri din Romania si Italia in conditiile in care nu avea la dispozitie decat o masina de scris. Desi la acea data, pentru a face o impresie buna, voia sa treaca el insusi drept comerciant, in realitate nu avea nici macar un sediu pe care sa-l indice pentru eventuala primire a corespondentei. Antetul primelor scrisori „de afaceri“ era „Dotto Giuseppe C. Dragan, Via Battaglioni Universitari 1, Roma”, iar adresa mentionata nu era altceva decat adresa caminului studentesc din Roma unde, la camera 37 de la etajul doi, se afla averea tanarului intreprinzator roman: masina de scris si cateva coli cu antetul amintit. In aceste conditii, a reusit sa intermedieze cumpararea de catre un italian a unei cantitati de negru de fum de la un roman. A castigat atunci 3.000 de lire italiene, bani cu care si-a achitat datoriile la Casa dello studente si si-a cumparat un „impermeabil“. Dupa „negru de fum“ a urmat o afacere cu „o partida de vaselina (un vagon)“, deci un nou comision. Ulterior, a intrat in relatii cu persoane din conducerea societatii romano-italiene A.P.I.R. (firma constituita prin asocierea dintre filiala din Italia a societatii romanesti „Creditul Minier“ si grupul „Fiat“), ceea ce a insemnat o rampa de lansare in afacerile ce aveau sa urmeze.

    Caderea lui Mussolini – prima afacere profitabila a lui Dragan

    « Initial a infiintat o banca, apoi a devenit asociat la societatea petroliera Dacia , care i-a adus castiguri frumoase », afirma Mihai Pelin in lucrarea « Opisul emigratiei politice ». Astfel, debutul real in afaceri al lui Iosif Constantin Dragan a fost favorizat insa de inlaturarea de la putere a lui Mussolini, eveniment care a dus la blocarea tuturor legaturilor economice dintre Italia si Romania, deci si la blocarea activitatii tuturor firmelor mixte romano-italiene. Momentul, spune Mihai Pelin, a fost foarte bine exploatat de catre I.C. Dragan. Astfel, impreuna cu atasatul comercial la Legatia romana din Roma, Mihai Carciog (unchiul fostului presedinte al societatii comerciale « Expres », trustul de presa care editeaza cotidianul « Evenimentul Zilei »), au preluat activele unor societati mixte romano-italiene aflate in impas datorita blocadei, firme care aveau conturi in bancile italiene si au inceput, cu acestea, propriile afaceri. Actiunea de preluare si utilizare a activelor amintite s-a produs cu acordul reprezentantilor societatilor respective care, astfel, isi puteau continua activitatile aflate in derulare. Spre sfarsitul anilor ’40, cand s-au reluat legaturile diplomatice ale Romaniei cu Italia, cei doi oameni de afaceri au restituit statului roman sumele pe care le luasera – provizoriu – din conturile firmelor mixte. Ulterior, Dragan s-a despartit de Mihai Carciog, fiecare dezvoltand propriile afaceri.

    Mihai Carciog si epavele grecesti
    La putin timp dupa debutul afacerilor incepute cu Dragan, fostul atasat comercial de la Roma, Mihai Carciog, a revenit in Romania pentru a-si lua familia dar nu i s-a mai permis sa paraseasca tara. A fost insa sprijinit de cineva din cadrul Legatiei Italiei de la Bucuresti, care i-a eliberat un pasaport fals, el reusind sa paraseasca tara odata cu alti italieni care se intorceau dupa razboi in Italia. Dupa 1945, Mihai Carciog a cumparat de la statul grec toate epavele navelor scufundate in apele teritoriale grecesti. O parte dintre acestea au fost readuse pe linia de plutire si folosite ulterior in scopuri comerciale, restul epavelor fiind dezmembrate si vandute ca fier vechi. Carciog fusese interesat indeosebi de epavele navelor militare, cuprul si alama recuperate de pe acestea fiind valorificate extrem de profitabil in contextul in care piata europeana se confrunta cu o mare criza de cupru si alama, criza generata de inundarea de catre nemti, inainte de retragerea din Iugoslavia, a minelor de la Bor – locul in care se aflau cele mai importante zacaminte cu minereu de cupru din Europa.

    Dragania si butelia de aragaz
    Ideea care avea sa-i aduca celebritatea lui Dragan a plecat de la banala – astazi – butelie de aragaz. Inainte de al doilea razboi mondial, butelia de aragaz era patent romanesc detinut exclusiv de firma romaneasca “Aragaz”. Cel care a « popularizat » in Italia aceasta alternativa la combustibilul traditional a fost Iosif Constantin Dragan. In conditiile specifice ale Italiei, datorate cantitatilor insuficiente de lemn sau carbune pentru nevoile casnice si industriale, introducerea gazului petrolier lichefiat (GPL) pe scara larga, pornind de la banala butelie de aragaz, avea sa se dovedeasca a fi o afacere de succes. In 1948 Iosif Constantin Dragan a infiintat la Milano « ButanGas » S.p.A, o societate care avea sa se extinda rapid atat in intreaga Italie cat si in alte peste zece state importante din Europa sau Orientul Mijlociu. In anii care au urmat, societatea lui I.C. Dragan a devenit unul dintre liderii europeni in domeniul distributiei de gaz petrolier lichefiat pentru uz casnic si industrial. Investitiile facute in state precum Italia sau Grecia i-au adus omului de afaceri de origine romana atat profit cat si recunoastere. Daca in Italia, Iosif Constantin Dragan a fost decorat cu cel mai inalt ordin civil, acela de Cavaler al Republicii Italia, in Grecia o localitate a primit numele Dragania. « In Grecia exista o localitate langa Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru ca aici am creat prima zona industriala din Grecia », a spus omul de afaceri.
    Multi ani mai tarziu, in 2000, un cartier din Lugoj a primit numele lui Iosif Constantin Dragan dupa ce acesta i-a sprijinit pe locuitorii acelei comunitati sa-si achite toate datoriile pe care le aveau catre regiile locale.

    Afacerea “Conopida”
    Printre afacerile de inceput, abordate de Iosif Constantin Dragan, s-au aflat si cele de comert cu diverse produse cum ar fi maturi, legume sau tesaturi. « Am importat si exportat tesaturi si fibre din Italia în Romania pentru panzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gandit afaceri cu banalele, dar utilele maturi. Am facut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia facand comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare… » – a declarat Dragan.
    O afacere nereusita din acele vremuri si-a pus pentru totdeauna amprenta pe “viitorul” gastronomic al omului de afaceri. Astfel, spune un apropiat al acestuia, Iosif Constantin Dragan nu suporta conopida. Cum o vede se schimba la fata. « Alergia » a fost contactata in urma cu cateva decenii dupa ce intreaga cantitate de conopida, aflata in vagoanele unui tren ce o transporta in Elvetia, s-a stricat ca urmare a retinerii trenului la granita italo-elvetiana (Bellinzona) din cauza unor formalitati vamale. Caderea afacerii, garnisita cu mirosul cumplit de conopida stricata au fost doua elemente de baza care l-au traumatizat pentru tot restul vietii pe omul de afaceri. Dealtfel, intimplarea a fost consemnata chiar si in volumul de memorii al mamei sale, « Radacini », lucrare aparuta in 1981 la editura Nagard. Iata cum a descris Cornelia Murariu Dragan, mama lui I.C. Dragan, aceasta trauma a fiului sau :
    “(…) Si-atuncea, Constantin o inceput sa lucreze cu comertul, mai ales cu Elvetia. Vin acasa:
    – Mama, am sa duc mancare in Elvetia, zarzavaturi. Acuma am o suta de vagoane de conopida din Italia, pentru export.
    Era unul Volponi, un functionar. Il trimite inainte de Craciun. Ii cam placea sa beie. O stat acolo. Aud la telefon :
    – Sa dai atata, atata, maturi, conopida. I-am zis :
    – De ce sa dai atatea vagoane de conopida, nu vezi ca e frig? Mai trimite si
    altele.
    Si atunci am avut o presimtire. Duce el cateva vagoane, si atunci Elvetia spune:
    – Deajuns, nu ne mai trebuie, prea multi au trimis si sta si ingheata.
    Atata ura o prins de-atunci Constantin pe conopida, ca nici nu mai voia s-o manance. Cumparam conopida s-o dau la masa si el zicea sa lepad conopida, sa n-o mai vada la masa. O tineam intr-un balcon, dar el :
    – Leapad-o, Mama!
    Am mancat-o eu cu servitoarea, cu bucatareasa.” (Cornelia Murariu Dragan, “Radacini”, pag. 121, Editura Nagard, Roma, 1981)

    IC Dragan, Legiunea si Securitatea
    Dupa ce s-a stabilit in Italia, Iosif Constantin Dragan n-a mai revenit in tara vreme de 18 ani. Intre timp, in jurul lui s-a tesut legenda trecutului legionar bazata pe trei fapte petrecute in acei ani. Prima dintre acestea dateaza din 29 noiembrie 1940 cand tanarul Dragan a publicat, in revista fascista « Conquiste d’Impero », un articol despre Corneliu Zelea Codreanu. Articolul respectiv a reprezentat si inca reprezinta un argument pentru multi dintre cei care l-au considerat si inca il mai considera pe Iosif Constantin Dragan drept fost legionar. Un al doilea fapt l-a constituit gazduirea la Milano, in vila sa de pe Via Larga nr.9-11, a fostului prefect legionar al judetului Caras, Octavian Rosu. Motivul adevarat al gazduirii lui Rosu a fost insa relatia de prietenie existenta intre fostul prefect si parintii din tara a lui Dragan. Cel de-al treilea fapt, care l-a stigmatizat in acea perioada, a fost finantarea apararii lui Oliviu Beldeanu, cel care impreuna cu alti patru emigranti romani au atacat si ocupat in 1955 Legatia romana din Berna-Elvetia. Acesta a fost si motivul pentru care Iosif Constantin Dragan a fost trecut pe lista neagra a Directiei de Informatii Externe (DIE) din cadrul fostei Securitati cu mentiunea « In caz de identificare, sa fie retinut », invocandu-se refuzul acestuia de a se mai intoarce in tara. Dealtfel, se pare ca membrii grupului Beldeanu nu fusesera legionari insa, conform lui Mihai Pelin, acuzatorii publici de la « Scanteia » in frunte cu Silviu Brucan i-au numit astfel pe atacatorii de la Berna. Asa zisul trecut legionar al lui Dragan are insa o palida sustinere cata vreme, pe de o parte, numele lui n-a figurat niciodata pe vreo lista a membrilor acelei miscari iar, pe de alta parte, insisi legionarii din Spania l-au numit pe Dragan « gazarul rosu », in revista « Carpatii » de la Madrid, dupa ce acesta a refuzat sa-i sprijine. Zvonurile lansate insa de diversi emigranti frustrati din diaspora romana au continuat pe aceeasi tema, afirmandu-se chiar ca Dragan fugise in Italia cu…tezaurul miscarii legionare.

    Dragan si Ceausescu
    Dupa 1968, Iosif Constantin Dragan a revenit periodic in Romania si s-a intilnit chiar, in citeva randuri, cu Nicolae Ceausescu. Acesta a fost un alt motiv pentru care omul de afaceri a fost acuzat ca ar fi fost in relatii apropiate cu Nicolae Ceausescu si ar fi sprijinit, din afara tarii, regimul comunist de la Bucuresti. Afirmatiile au constituit insa obiectul citorva procese de rasunet in care ziaristii italieni si-au prins urechile, ei preluind diversele zvonuri sau constructii ipotetice care au tot circulat de-a lungul anilor. Cert este ca Iosif Constantin Dragan a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-i fi recunoscute in Romania contributiile intelectuale, teoriile si convingerile publicate de-a lungul vremii la propriile edituri. Mihai Pelin, care a citit toate stenogramele discutiilor dintre Dragan si Ceausescu gasite in arhivele fostei Securitati, sustine ca « e o tampenie ca Dragan ar fi sustinut regimul dictatorial comunist de la Bucuresti ». Intr-un interviu publicat in revista « Lumea », fostul sef al DIE Nicolae Plesita afirma chiar ca Elena Ceausescu s-a aratat chiar intrigata de intilnirile dintre cei doi, semn ca Dragan nu era atat de apropiat pe cat s-a afirmat : « Primirea la seful statului este o chestiune diplomatica. Asa a ajuns si Iosif Constantin Dragan la Ceausescu. El avea niste posibilitati in Italia, venea prin tara. A facut promisiuni si Ceausescu l-a primit de cateva ori. Dragan a avut contributia lui la dezvoltarea marketingului nostru, dar pe Ceausescu nu l-a multumit si s-a suparat. Leana a facut scandal din invidie. Nu apucase inca sa-i bage tehnica si nu stia ce face Dragan la Ceausescu. Nae Nastase, seful de cabinet, a incurcat-o. Venea Leana, isi sugea maseaua si incerca sa intre. „Seful e ocupat… nu se poate“. Leana l-a dat afara pe Nae. Ea voia sa intre la seful statului ca la bucatarie. „Cine-i asta, ma?“ S-au gasit codosi ca Bobu care sa spuna ca Dragan ii rapeste timpul lui Ceausescu. Atat i-a trebuit Leanei. Pe Doicaru il porecleau „Dovleac“. „Da? Dovleac l-a adus? Ei, las’ ca-i arat eu lui!“ Asa l-a blocat Leana pe Dragan si la fel l-a matrasit si pe Gelli ». (Nicolae Plesita, « Politica si servicii secrete », Lumea nr4/2000).

    Proiecte inedite
    Printre proiectele inedite ale omului de afaceri Dragan se afla si capul lui Decebal sculptat pe o stanca de peste 60 de metri din Clisura Dunarii. Proiectul de peste un milion de dolari initiat in urma cu un deceniu se afla in stadiu de finalizare, sub capul regelui dac fiind sculptata si inscriptia „Decebalus Rex Dragan fecit“.

    Citeşte mai mult: http://badeadan.blogspot.com/2009/05/micile-secrete-ale-luiiosif-constantin.html#ixzz1MWMtZQfI
    Under Creative Commons License: Attribution

  11. Sergiu Nicolaescu – a luat-o de la 0 la 78 de ani. Afla mai jos cum:

    Mai jos avem o parte din interviul acordat revistei Tango, in care Sergiu Nicolaescu povesteste o intamplare din viata sa petrecuta pe platoul de filmare, in care a iesit inca odata invingator “… in decembrie 2007 am cazut pe scari, mi-am spart capul si de la un hematom am ajuns sa ma opereze pe creier de doua ori. Si am revenit la stadiul de copil mic. Am luat totul de la zero. Am invatat sa merg din nou, sa vorbesc din nou, imi repetam in cap „Desteapta-te, romane“ si ma chinuiam sa-l recit, ma gandeam la colegii mei de regie si asa am pronuntat primele nume: Blaier, Pita, Mishu… La 78 de ani am invatat sa scriu din nou… nu mai stiam nimic… era o senzatie cumplita. Am avut o doctorita extraordinara la spitalul Elias, doamna Dimulescu, care a fost foarte atenta cu mine. Dar totul a depins de vointa mea. Si am luat recuperarea ca pe o alta munca. Trei luni de zile de munca asidua. Gimnastica fizica si gimnastica mintii. Le fac si azi, zilnic. Medicii nu au crezut nicio clipa ca imi voi mai reveni. Inainte de prima operatie eu eram complet paralizat…”

    PS: NO COMMENT !

    La cat mai multe articole Adi cu oameni de succes.

    Mitel.

  12. Ma bucur foarte mult ca am dat de blogul pe care il tii. Trateaza ceea ce ma preocupa foarte mult in momentul de fatan si, in plus, imi place foarte mult cum scrii. Sunt fenomenale exemplele date, pacat, mare pacat, ca nu prea avem profesori care sa ne mai strecoare cate o povestiora motivationala, macar din cand in cand. Cati dintre noi avem sansa sa intalnim dascali iluminati pe bancile scolii?

    I’ll be watching you:))

  13. Dap, unora le e foarte greu sau imposibil sa se remonteze dupa un esec.
    Fiecare trebuie sa-si gasesca propria modalitate de re-motivare.

    Cat priveste exemplul constant al americanilor … consider ca este normal atata timp cat ei sunt un popor indraznet, pragmatic, hotarat, etc. etc
    Exista si exemple romanesti, insa pe acestea le gasim in special in istorie. Noi avem cumva o gena care ne face un pic plangaciosi, lenesi, frustrati, ingamfati, smecheri prosti, mahalagii … Cu siguranta nu sunt caracteristicile de baza ale romanilor, dar, la general, ca popor se vede aceasta tenta …

  14. Foarte interesant.Nu stiam ca Thomas Edison a patit atatea,defapt inafara ca a inventat becul nu stiam nimic despre el si despre Bill nici nu auzisem.Mersi de articol si de tot ce ai spus.

  15. doar cand pierzi totul esti cu adevarat liber. in primele momente esti disperat si ai impresia ca lumea se sfarseste, dar dupa cateva momente (sau zile) realizezi ca esti cu adevarat liber sa incepi/incerci orice altceva. esti pregatit pentru un nou inceput. nu te mai leaga nimic.

  16. […] cum va snepuam in articolul trecut suita OpenOffice sa bifurcat in Libre Office. Momentan Libre Office se afla in stadiul beta 2 si […]

  17. Nu exista oameni simpli si oameni de succes. Pur si simplu exista niste gandiri diferite, iar Thomas Edison e o dovada a acestei afirmatii

Comments are closed.