3 lectii despre motivatie invatate din alergarile de dimineata

Acum o luna am iesit din casa echipat de alergare,cu gandul sa fac rahatul bici si sa vad cat de mult pot sa alerg  Am plecat de la Piata Romana (in Bucuresti) pana la Piata Victoriei.

Distanta e de aproape 1km si 200m.

M-am sufocat de trei ori in timp ce alergam. Pur si simplu mi s-a blocat respiratia.

3

Nu sunt un tip supraponderal, nu obisnuiesc sa beau si nu fumez.

Si cu toate astea, un kilometru de alergare m-a rupt in doua.

Am avut un moment de panica, de frustrare amestecat cu revolta fata de mine-insumi.

M-am enervat pe mine insumi pentru ca nu am avut un stil de viata echilibrat si nu am facut sport suficient.

Am inceput sa ma cert in mintea mea cu mine insumi ca am ajuns in stadiul in care un kilometru de alergare ma pune la pamant.

Eram atat de frustrat de acea situatie incat am zis ca trebuie sa fac ceva rapid, cat mai rapid ca sa rezolv situatia.

M-am gandit ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa ma angajez sa fac ceva greu, ce n-am mai facut niciodata si care sa-mi solicite organismul sa iasa din starea de lenevie si amortire.

De cateva saptamani am inceput sa alerg regulat de 3-4 ori pe saptamana intr-o provocare personala. Mi-am propus sa imi depasesc limitele si desi nu sunt un atlet sa alerg Maratonul International Bucuresti(42 km) in mai putin de 4 ore.

Este primul meu maraton si pana acum 4 saptamani nu mai alergasem de foarte multa vreme. Am inceput sa alerg putin cate putin, sa maresc treptat distanta.

Acum 2 saptamani am alergat 12 km in o ora si 5 minute, am fost foarte proaspat si aproape odihnit la sfarsit. Simteam ca as mai putea alerga inca 4 km daca as forta. Apoi duminica trecuta am alergat 15 km intr-o ora si 35 minute ca sa sarbatoresc apropierea de cei 15.000 de fani pe pagina de facebook a Succes Dublu.

In total de pe 24 mai pana pe 24 iunie am alergat de 15 ori, in total, aproape 127km,  in medie o alergare o data la doua zile dupa programul pe care mi l-am facut pe ASICS. Am documentat totul pentru posteritate, vezi poza mai jos.

24mai-24iunie

Dar nu alergatul e motivul principal pentru care iti scriu. Sunt sigur ca unii dintre voi alearga mult mai repede si mai mult ca mine, la fel cum stiu ca sunt cativa maratonisti experimentati care ma citesc.

In aceste saptamani am aplicat pe pielea mea cateva lectii foarte importante despre motivatie pe care le explic la Revolution Seminar inca de la inceput

1. Prima lectie incepe cu intrebarea “De Ce?”

Orice lucru ti-ai propune sa faci, pana nu iti pui intrebarea De Ce si nu raspunzi sincer la ea, nu vei gasi sursa motivatiei tale.

De ce vreau sa alerg?

Pentru ca:

  1. – dorm mai bine si sunt mai bine dispus dupa ce alerg
    – ma simt mai plin de energie si mai productiv
    – alergatul imi echilibreaza fortat alimentatia
    – alergatul dimineata ma forteaza sa fiu consecvent si sa exersez asta si in alte domenii in viata
    – imi creste nivelul de incredere in mine si respectul de sine atunci cand fac ce mi-am propus
    – pot sa dau jos cele cateva kilograme in plus din “ghiozdanelul” de pe abdomen
    – per total imi intaresc organismul ca sa ma pot bucura de viata.

Orice ai avea de facut, incepe intai cu intrebarea asta.

2. A doua lectie este despre cat de mult iti doresti de fapt sa faci acel lucru?

Pentru ca daca iti propui un obiectiv pe termen lung si nu iti doresti suficient de mult sa atingi acel obiectiv, motivatia ta va fi foarte scazuta.

Uite, sa presupunem ca facem o conventie prin care iti ofer 1000 de euro pentru fiecare 60 de minute de alergare pe care le faci maine. Te-ai apuca sa alergi?

Dar daca ti-as spune ca oferta este valabila de acum incolo pentru fiecare ora de alergare, in fiecare zi, cu o singura conditie: sa nu schimbi nimic in ceea ce faci deja, sa nu-ti schimbi jobul, programul obisnuit, pasiunile si restul activitatilor.

Te-ai trezi maine dimineata sa alergi o ora pentru 1000 de euro? Dar poimaine, raspoimaine si in zilele urmatoare?

Acum, n-am cum sa-ti ofer 1000 de euro dar daca raspunsul tau la acest exemplu a fost “da, as alerga” inseamna ca faptul ca acum nu alergi nu tine nici de varsta pe care o ai, programul de la job, stresul zilnic sau dieta.

Tine doar de faptul ca nu iti doresti suficient de mult sa faci asta.

In aproape toate situatiile din viata, daca iti doresti foarte mult un lucru esti si automat foarte motivat.

Intrebarea este: Cum poti sa intretii aceasta dorinta, acest foc constant?

3. A treia lectie este despre faptul ca tot ce ti se pare greu e mai mult in capul tau.

Dupa ce m-am sufocat in primul kilometru de alergat si am continuat cu 5, 7, 8, 10, 12, 15 km…am descoperit ceva foarte ciudat si enervant.

Cel mai greu lucru pentru mine nu e sa alerg. 5, 8, 12 km.

Cel mai greu lucru este sa ma dau jos din patul moale, la 6 dimineata, cand somnul e atat de dulce, sa-mi pun tricoul pe mine si sa ma hotarasc sa ies din casa.

De obicei decizia asta o iei in maxim 1 minut in care oscilezi intre somn si a te da jos din pat.

Iar in timpul asta in capul tau apar tot felul de conversatii si argumente. Nu detaliez acum pentru ca deja articolul e destul de lung. Important este insa un lucru: Decizia de a incepe este cea mai grea
si decizia e doar in mintea ta.

Cel mai dificil lucru este sa iau decizia sa ma dau jos din pat, pentru ca dupa ce am iesit din casa, alergatul e usor.

Ei bine, decizia sa ma dau jos din pat o iau doar daca sunt MOTIVAT sa fac asta, si ma pregatesc mental INAINTE sa fie nevoie sa iau acea decizie.

Cineva spunea ca TREBUIE sa te astepti la probleme si sa te inveti sa le mananci la micul dejun, pe paine.

Acum, daca vrei sa inveti cum sa te pregatesti, cum sa descoperi sursa interioara de motivatie si cum sa iti tii motivatia constanta, pe 14 iulie te invit in Bucuresti la urmatorul Revolution Seminar despre  motivatie si vocatie.

Am doar 40 de locuri disponibile, te-as sfatui sa rezervi din timp.

Inscrie-te la linkul urmator, jos de tot in pagina, dupa care vei primi mai multe informatii pe emailul cu care te-ai inscris.

Detalii si inscriere Revolution Seminar

revolution seminar 2012

12 thoughts on “3 lectii despre motivatie invatate din alergarile de dimineata”

  1. Salut. Poate că nu sunt primul, dar vreau să-ți spun că ador cum scrii. M-ai motivat la maxim. Mîine la sigur mă scol dimineață cu noaptea-n cap să alerg. De multe ori mi-o spuneam asta înainte de culcare, însă cînd suna alarma dimineață, o închideam, ignorînd-o. Dar de data asta o voi face, nu te voi dezamăgi.

  2. Ai o mare dreptate! Până la urmă nu este vorba de acţiunea de a alerga, ci de alegere. Alegerea de a renunţa la câteva minute în plus de leneveală chiar şi dacă e vorba despre sănătatea noastră :)
    Felicitări ! Eu obişnuiam să alerg seara , iar în ultima lună din varii scuze, am renunţat. Dar cu acest articol m-ai determinat să mă bucur de vară şi de răcoarea dimineţii :)

  3. Vasile, daca iti pui in cap din seara asta, iti aranjezi deja echipamentul langa pat, adidasii si sticla de apa, tot ce iti trebuie maine dimineata e sa sari direct si sa iesi din casa. E mult mai simplu daca esti pregatit

  4. Inscrie-te aici, sa vezi ce misto e sa alergi pe munte ;).

    http://www.crossthelimit.ro/2012/06/ciucas-trail-running-editia-2012.html

    Parerea mea e sa nu te arunci prea devreme la un maraton, ci sa iti faci mana cu un semimaraton prima oara. Nu de alta dar alergarea este un microb pe care odata ce l-ai luat nu mai scapi de el. Asa ca vei avea tot timpul din lume sa incerci un maraton in anul care vine.

    Oricum si un semimaraton te face sa afli multe lucuri despre tine, despre fricile tale si despre puterea vointei. Un maraton, mai ales pentru un incepator, este o adevarata calatorie initiatica.

  5. Crossthelimit, imi face cu ochiul si Ciucas Trail Running, daca ma simt ok o sa ma inscriu si poate ne vedem la start.

    E bine-venit microbul asta, daca tot am inceput, sa incep in forta :))

  6. In urma cu 2 luni am fost motivat sa alerg de catre persoana iubita. Nu, nu m-a alergat cu biciul sa ma bata ci am facut-o pentru a mi-o scoate din minte. Cand iti dai seama ca iubesti o persoana – aflii mai apoi ca si ea te iubeste insa nu veti putea fi impreuna, cel putin pentru urmatorii 5 ani, timp in care ea va studia la Harvard – poti face lucruri uimitoare, lucruri de care nici nu te gandeai ca ai putea fi capabil sa le faci fara sa te straduiesti. Si asa m-am trezit cu pantofii de alergare in picioare, pantofi pe care ii achizitionasem in iarna dupa ce m-am apucat de sala. Cum nu sunt o persoana care sa se tina de un lucru prea mult timp, dupa 3 luni de tras de fiare am lasat-o balta, reapucandu-ma de fumat. Cu pantalonasii scurti pe mine, un tricou oarecare si o sticla de apa am pornit la lupta precum Stefan la Rovine. Coincidenta sau nu, si la mine tot Piata Romana a fost punctul de plecare. Comparandu-ma cu un fel de Forrest Gump, pot spune ca am inceput sa alerg cu indarjire fara sa ma mai opresc. Initial, m-am gandit sa alerg tot pana la P-ta Victoriei, dar am zis ca daca am ajuns acolo, de ce sa nu incerc sa alerg pana la Herastrau. Pe masura ce alergam simteam ca mi se goleste mintea, eliberandu-ma de povara dragostei pe care o purtam in inima-mi de fier. Subit insa mi-am dat seama ca nu mai pot, m-am oprit pentru doua minute, mi-am tras rasuflarea si m-am gandit ca ar trebui sa incerc si invers, sa nu mai fug de ea, sa fug spre ea. Mi-am imaginat ca fiecare pas pe care-l fac ma va aduce si mai aproape de ea. Ajungand aproape de binecunoscutul pod de cale ferata al Herastraului am realizat ca deja miscarea de alergare o faceam mecanic, nu mai simteam durerea musculara, senzatia de sufocare produsa de cele 30 de tigari fumate zilnic si nici macar trenul care se apropia nu ma mai putea oprea. Alergam spre persoana iubita. Alergam spre implinirea sufleteasca si spre lucrul pe care si-l doreste fiecare om, si anume sa-si gaseasca jumatatea.

    10 minute mai tarziu m-am trezit inapoi la intrarea in Herastrau. Se inserase, incepuse sa ploua usor si tot nu voiam sa ma opresc. As putea exagera acum, spunand ca am alergat si inapoi spre casa, insa nu am facut-o, nu mai puteam sa fac vreun pas asa ca m-am urcat in primul autobuz si am tulit-o spre mult doritul dus rece.

    Nu am scris aceasta mica poveste pentru a ma lauda ca vezi doamne, uite cat am alergat eu ca incepator, ci pentru a spune catorva oameni ca atunci cand iubesti, nimic nu este imposibil, poti realiza lucruri incredibilie, inimaginabile. Stiu ca nu are nicio legatura cu subiectul din aceasta postare, insa un lucru am de spus, asa cum spunea si dl. Bitman intr-o melodie, nu lasati pe nimeni niciodata sa va ia dragostea…

    O zi buna!

  7. Eu vreau sa incep sa alerg daca tu te-ai sufocat … eu ce sa mai zic o sa crap Am 90 Kile (acu 1 an aveam 120) ….dar vreau sa continui sa imi depasesc limitele sa ma auto depasesc ….

  8. Salut Adrian,

    Interesant articolul. Ideea de a-ti face din sport un obicei face parte din categoria lucrurilor importante dar nu asa urgente de rezolvat si tocmai de aceea tindem sa amanam la nesfarsit actiunea in sine de a face sport.

    Merg la sala regulat de 4-5 ori pe saptmana de aproximativ 3 ani de zile si vreau sa iti spun inainte de a incepe am vb cu o cunostinta care mergea deja de 5 ani pentru a stii ce implica mental si apoi fizic. Ei bine acest lucru m-a ajutat foarte mult sa perseverez atunci cand toata fiinta mea vroia sa stea acasa si sa leneveasca. Acum in schimb daca nu merg 1-2 saptamani am un nivel de energie foarte scazut, iar organismul practic imi cere sa fac sport. Cel mai greu este la inceput pana cand iti impui mental si fizic ca aceasta actiune trebuie sa devina un obicei ca si spalatul pe dinti.

    Pe mine ma distreaza cand mai aud pe cineva “ba m-am apucat de sala frate” si in nici 2 saptamani renunta fara sa-si dea macar seama.

    In rest mi-a placut articolul si felicitari pentru maraton!

  9. Pentru Anonim de la mesajul nr.7 :la Rovine a luptat Mircea cel Batran cu Baiazid Ilderim nu Stefan cel Mare asa ca, mai citeste si mataluta putin la istorie ca nu-ti strica, in rest ce sa spun alergarea de dimineata e ceva divin eu am inceput de azi si am alergat lejer 1,7 km. siabia astept sa alerg simaine dimineata.E mai bine dimineata caai parte de aer mult mai curat si nu prea vezi picior de om ca sanumai spun ca si organismul este mai odihnit decat seara plus ca apoi te simti mult mai bine tot restul zilei ai mai multa energie te concentrezi mai usor, metabolismul functioneaza mai bine etc. Spor la alergat la toata lumea si mersi Adriane pt. acest articol mobilizator sper pt. multi dintre noi.

Comments are closed.