1000km alergati in 111 zile

Dupa povestea celor 20.000 de scari mi-am dat seama de un lucru. Ma atrag mai mult provocarile care se pot masura, calcula, contoriza intr-un anumit fel.

Al doilea lucru a fost ca ma atrage mai putin sa fac in mod repetat lucruri pe care le-am depasit deja. Ma atrage mirajul lucrurilor depasite pentru prima data. E o doza mare de dopamina in organism de fiecare data cand faci lucruri noi si cred ca am devenit dependent de asta.

Asa ca, dupa cele 20.000 de scari mi-am propus o noua provocare.

Provocarea e sa alerg 1000km pana pe 6 iulie, cand e ziua mea. Din momentul in care am anuntat asta, erau 111 zile pana pe 6 iulie. La un calcul simplu, trebuie sa alerg in medie 9-10km pe zi, timp de 111 zile. Doar ca a aparut o mica problema…

coverfb

 

Din cauza celor 4 ore de urcat si coborat 20.000 de scari, la ultimile alergari am avut un disconfort mare la genunchiul drept. Practic, la fiecare pas, simteam o durere ca de cutit in exteriorul genunchiului. Am citit tot ce am putut despre genul asta de afectiune si am aflat ca e vorba de o tendinita, mai precis de o inflamatie a bandei ilio-tibiale. Apare datorita supra-antrenamentului si se rezolva cel mai bine prin….repaus.

1000kmprov

ITB

Frustrarea in aceste momente este maxima. De 10 zile am alergat doar de doua ori, cate 4, 5 km, cu dureri. Cand nu alerg, totul este ok, ma simt excelent, nici o durere. Cand alerg, primul km ma simt bine, apoi incep sa apara dureri mici, urmand sa termin cu falcile inclestate de durere si apoi toata noaptea sa nu pot sa dorm si sa simt ca nu pot sa-mi indoi piciorul.

Am gasit si un articol care explica principalele cauze si un clip cara arata cum iti trece mai repede aceasta afectiune. Scriu asta pentru toti cei care ma citesc si s-au apucat de alergat.

Acum, daca vrei sa vezi care e statusul si cat am alergat din cei 1000km, poti sa imi urmaresti contul de pe Runkeeper.

Pe 6 iulie, voi termina cei 1000km alergand proba lunga la Cozia Mountain Run.

M-au intrebat mai multi prieteni care e motivul pentru care fac asta. De ce nu ma opresc, de ce imi chinui genunchii.

Sunt doua motive principale.

1. Primul motiv are legatura cu antrenarea consecventei. Nu sunt cel mai consecvent om de pe planeta. Nici pe departe. Ma entuziasmez repede si imi pierd concentrarea usor. Am descoperit ca un mod de a-mi antrena consecventa si perseverenta in viata mea este sa am suficiente experiente in care sa fiu perseverent si consecvent. Sa imi creez obiceiul de a fi perseverent. Asta e motivul de baza.

2. Al doilea motiv are legatura cu depasirea barierelor mentale. Anul trecut pe vremea asta inca nu ma apucasem de alergat. Nu mi-as fi inchipuit ca o sa alerg aproape 1000km intr-un an de zile. Cu atat mai putin ca as fi in stare sa alerg 1000km in 3 luni de zile. Si atunci, de ce sa nu incerc?

Imi doresc doar sa nu ma accidentez si sa termin la timp. Mi se alatura cineva?

14 thoughts on “1000km alergati in 111 zile”

  1. Am avut şi eu problema asta cu IT band-ul. Aşa este, cel mai bun remediu este repausul. Însă e frustrant rău. Eu alergam maxim 5 km la o viteză lejeră şi era ok. Dacă încercam mai mult, începea durerea!
    Eventual să ţii duşul cu apă rece sau gheaţă pe genunchi, după fiecare alergare!
    Spor în continuare!

  2. Nu am încercat aşa ceva. În acea perioadă de “panică” am încercat nişte genunchiere. Nu-şi aveau rostul, mai mult mă deranjau. Pentru IT band syndrome repausul e suficient. Şi nu uita, să nu alergi pe călcâie. De acolo vin multe probleme!

  3. Fara suparare Adrian, iti inteleg pasiunea pentru alergat dar simt ca siteu` asta devine unul legat numai de asa ceva. Foarte putine posturi legate de motivatie si foarte multe despre subiectu` asta. Ai putea face ceva in privinta asta.

  4. Sincr, as incerca si eu …dar am aceeasi problema cu consecventa. M-am hotarat sa ma apuc de alergat, si din 4 zile pe saptamana cate mi-am propus, abia reusesc sa ma trezesc sa alerg una..

  5. Bravo pentru ca promovezi aceasta atitudine de invingator, eu sunt foarte delasatoare si de cate ori incep un astfel de program sunt foarte entuziasmata la inceput si apoi daca nu am putut sa ma tin de el o zi sau doua renunt. Si evident este foarte greu sa o iei de la capat apoi. O sa incerc si eu sa fur din vointa ta. Iti urez mult succes pe mai departe.

  6. Interesant și motivațional blogul tău. Cine-l citește are ocazia de a-și împrospăta permanent în minte minunea care, de regulă, ține doar 3 zile. 3 zile + 3 zile + 3 zile… până ajunge să dureze o viață. Toată lumea se întreabă cum au ajuns marii speakeri și scriitori motivaționali să fie atât de pozitivi și, implicit, oameni fericiți. Tocmai așa: vorbindu-le celorlalți, tot mai des, tot mai multora și înconjurându-se de astfel de opinii, de convingeri susținătoare.
    Cei care spun că nu au suficientă voință pentru a-și imprima perseverența în acțiune, cred că mintea se poate antrena mai întâi vizual. Iar exercițiile devin tot mai multe, mai plăcute, mai provocatoare, până ce se transformă într-un mod de viață și nu mai reușești să înțelegi cum de înainte nu puteai gândi și acționa astfel.

  7. Faptul ca incerci sa te autodepasesti, sa te autoeduci cand tu insuti stii cat e de greu sa te motivezi in multe situatii, mai ales intr-un astfel de efort, mi se pare remarcabil. Totusi, cred ca ai ajuns la limita la care musculatura ar vrea sa o lasi mai moale. E de admira ambitia pe care o ai si cu care lupti tu cu tine. E foarte interesant si laudabil acest lucru. Esti in forma si asta reiese foarte simplu, dar probabil ca atunci cand corpul iti transmite foarte clar niste semnale ar fi bine sa il asculti pentru ca uneori nici metodele de recuperare nu tin la nesfarsit daca fortezi un muschi sau o grupa de oase.

  8. Ultima oara cand am luat repaus la alergat a fosrt acum 6 luni … si de atunci stau. Am intrebat doctorul ce pot face ca sa nu mai am dureri, si mi-a recomandat repaus; alergare pe o suprafata mai putin dura, gen gazon sau incaltari care sa reduca socul …

Comments are closed.